Sub o aparentã impulsivitate, Traian Bãsescu foloseºte o tacticã bine pusã la punct: atacurile sale la adresa adversarului - fie din politicã, fie din business, fie din mass-media, fie din toate la un loc - conþin enormitãþi bine calculate. Acestea au rolul de a declanºa rãspunsuri pripite, sub influenþa primului impuls, adversarii dezvãluindu-ºi punctele slabe pe care apoi el le þinteºte punctual. Sã nu vã închipuiþi cã discursul din salonul de la Otopeni, la întoarcerea de la Bruxelles, a fost o toanã de moment. Nici vorbã. El a fost bine "copt" în intervalul dintre aºa zisele "atacuri împotriva familiei sale" ºi rãspuns. Trecuserã câteva zile bune de când, ca tatã ºi soþ ultragiat, ar fi trebuit sã sarã în sus ºi sã denunþe conspiraþia mogulilor. N-a fãcut-o, pentru cã a stat sã-ºi cântãreascã atent momentul intervenþiei. Iar acesta a venit exact dupã "momentul Bruxelles", a cãrui analizã - care ar fi evidenþiat inclusiv responsabilitatea sa în prestaþia sub orice criticã a României în primul sãu an de aderare - a fost înlocuitã, prompt, de circul mediatic al breslei acuzate, jignite ºi lovite în tot ceea ce are ea mai sfânt: deontologia.
Deontologia este drapelul pe care grupãrile jurnalistice de varii orientãri ºi subordonãri îl fluturã oridecâteori nu mai au argumente în vreo disputã publicã. Atacurile la deontologie constituie port-drapelul replicilor date de cei angrenaþi. Nici unii nici alþii nu ºtiu însã prea bine ce este deontologia ºi cu ce se consumã ea. ªi, mai ales, în ce doze. Unul dintre cei mai puþin lãmuriþi în chestiune este chiar preºedintele Bãsescu. Pentru el, deontologia înseamnã cum procedeazã el, iar lipsa de deontologie este apanajul celor care îl criticã sau nu-i împãrtãºesc ideile. Acest lucru transpare cu limpezime din declaraþiile fãcute de el pe aeroport. Prima sa tezã lansatã în eter a fost cã afacerile familiei nu-l privesc pe el ºi cã au fost corecte ca lacrima, la fel de corecte, am zice, ca ale altor sute de mii de biznismani în devenire care au profitat cât s-a putut de oportunitãþile unei legislaþii bâlbâite ºi permisive dar nu mai mult. Cã dacã erau mai corecte, biznismanii Bãsescu piereau din peisaj. De când Traian Bãsescu descinde pe aeroporturi ºi nu prin barurile din porturile lumii, nu mai cunoaºte peisajul ºi crede cã tonomatele anilor '80 mai sunt încã în funcþiune ºi se bagã în ele “ieuro”. Dupã pãrerea sa, cei care scriu sunt astfel de tonomate. Comparaþie e nu doar vetustã dar ºi nepotrivitã: când bãgai banul în tonomat, îl bãgai ca sã asculþi ceva ce-þi place. ÃŽn logica bãsescianã, bagi banul ca sã emitã aparatul ceva care sã enerveze sau sã-i înjure pe alþii. Adicã pe el.
A doua tezã: haita de jurnaliºti asmuþiþi asupra familiei sale, dar mai ales asupra unui "copil inocent". Ca sã fiu sincer, nu þin minte sã fi muºcat cineva - cu pixul - din glezna doamnei Bãsescu, alminteri o persoanã onorabilã ºi cu bun simþ - sau a fiicei Ioana, altã persoanã care îºi vede de treaba ei. Atacurile “mârºave” au vizat-o pe mezina familiei, atunci când aceasta a intrat în politicã, aspirând la funcþii importante, fãrã a avea nici experienþa nici cultura necesare. I-au fost atacate agramatismele ºi lipsa de idei - lucruri flagrante în politicã.
Dl Bãsescu zice cã Elena sa este un copil inocent. Pãi, dacã-i aºa, domnule Bãsescu, þineþi-o acasã, departe de politica despre care ºtiþi bine ce bãltoacã de mizerii este, pentru cã vã scãldaþi de mult în ea. ªi nu mai faceþi pe ofuscatul: nimeni nu are nimic cu familia dumneavoastrã. Dacã cineva are, cu adevãrat, un reproº la adresa “capului familiei” acela se referã la totala dumneavoastrã lipsã de performanþã în funcþiile pe care le-aþi deþinut ºi pe care le-aþi onorat doar cu vorbãrie parºivã. Exact ca un tonomat de pe vremea tinereþii dumneavoastrã marinãreºti.