DacĂŁ era vreo logicĂŁ ĂŽn mĂŁsurile propuse de Boc Âşi Udrea, aceasta privea procentul egal de 25% aplicabil tuturor celor care iau banii de la stat. Orice excepĂžie ar ĂŽncuraja gĂŁsirea de nenumĂŁrate portiĂže de eludare, dupĂŁ cum s-a dovedit nu odatĂŁ de-a lungul timpului.

ÎnsĂŁ, ca mai toate mĂŁsurile acestui guvern buimac doar ĂŽn aparenÞã – pentru cĂŁ dincolo de buimĂŁcealĂŁ se aflĂŁ calcule Âşi interese cât se poate de concrete – Âşi aceasta are o mare hibĂŁ: exclude de la tĂŁieri pe angajaĂžii companiilor cu capital de stat Âşi ai instituĂžiilor care se autofinanĂžeazĂŁ, pe motiv cĂŁ banii aceÂştia n-ar veni de la buget.

Dar de unde? Nu prea Âştiu companii de stat care sĂŁ fie profitabile Âşi sĂŁ nu fi fost ĂŽncĂŁ vândute. Mai toate ĂŽÂşi datoreazĂŁ subzistenĂža apelului la buzunarul public Âşi funcĂžioneazĂŁ dupĂŁ principiul cĂŁ, dupĂŁ ce se plĂŁtesc toate cheltuielile, dacĂŁ mai rĂŁmâne ceva, aia e a statului. Dar aÂşa ceva nu se ĂŽntâmplĂŁ. Deasemenea, avem cazul unor agenĂžii sau instituĂžii de reglementare care au fost ĂŽmproprietĂŁrite de stat cu administrarea unui anumit domeniu, pentru care percep taxe. Ni se spune cĂŁ trĂŁiesc – Âşi trĂŁiesc bine – din aceste  taxe – pe care nu le vireazĂŁ statul, ci le iau ei direct de la populaĂžie sau de la agenĂžii economici. Aceste instituĂžii se aflĂŁ ĂŽn topul salariilor pentru cĂŁ principiul de execuĂžie al bugetului propriu este cât se poate de simplu: ĂŽÂşi stabilesc lefurile care considerĂŁ ei cĂŁ sunt corecte, ĂŽÂşi stabilesc cheltuielile necesare funcĂžionĂŁrii, calculeazĂŁ dĂŁrile pe care trebuie sĂŁ le verse la stat Âşi dupĂŁ ce fac totalul, scot nivelul taxelor sau tarifelor pe care trebuie sĂŁ le ĂŽncaseze. Simplu ca bunĂŁ ziua! Deobicei, aceste instituĂžii sunt favorizate de domeniul pe care li-l alocĂŁ statul: frecvenĂžele radio, perimetrul aerian, siguranĂža  traficului, etc. Nu existĂŁ nici o companie care sĂŁ reglementeze, de pildĂŁ, cultivarea cartofilor Âşi sĂŁ depindĂŁ de producĂžia obĂžinutĂŁ. ToĂži aceÂşti “independenĂži” de stat merg la sigur pe mâna acestuia. Nu mai vorbim de companiile cu capital de stat care au pierderi economice, adesea uriaÂşe, dar care sunt subvenĂžionate cu sumele exorbitante pe care ĂŽncaseazĂŁ Âşefii lor – baÂşca cele pe care le primesc trimiÂşii speciali ai Guvernului prin consiliile de administraĂžie Âşi care reprezintĂŁ deobicei un procent de 20-30 la sutĂŁ din leafa Âşefului, pe care tot ei o aprobĂŁ.

Aºa Încât exceptãrile, de orice fel nu constituie doar o eroare, ci ºi o inechitate flagrantã ºi dovedeºte cã de fapt, tactica guvernului este de a-i sacrifica pe cei mulÞi ºi neajutoraÞi ºi de a-i proteja pe cei care reprezintã clientela politicã. Dacã TAROM-ul sau CEC-ul, ca sã dau doar douã exemple la Întâmplare, ar fi scutite de amputãri, acest lucru va crea o situaÞie care va rãbufni, mai devreme sau mai târziu.

Mai este un aspect pe care dl Boc se face cĂŁ nu-l vede Âşi nu-l aude: grila salarialĂŁ la vârf din instituĂžiile statului: mĂŁsura populistĂŁ de a plafona lefurile Âşefilor a creat o situaĂžie cel puĂžin stranie: majoritatea celor din aparatul de conducere al ministerelor Âşi instituĂžiilor publice au rĂŁmas cu salarii considerabil mai mari, de care nimeni nu se atinge. ÂŞi atunci unde-i economia – realĂŁ - dacĂŁ-i tai unui Âşef de serviciu rĂŁmas cu 80-90 milioane, 25 la sutĂŁ? Iar bietul ministru – mai ales dacĂŁ are Âşi rate la bancĂŁ, ca dna Udrea  - cum se va descurca cu cele doar vreo 35-40 de milioane care ĂŽi mai rĂŁmân de cheltuialĂŁ?

În hei-rup-ul populist Âşi egoist al salvĂŁrii naĂžiei pe spinarea celor mulĂži, guvernanĂžii continuĂŁ sĂŁ ignore sau sĂŁ acopere aspecte importante ce genereazĂŁ inechitate Âşi incertitudine.