Atacul frontal al lui Băsescu la adresa lui Mitrea, în legătură cu niște presupuse milioane de dolari "bidonate" într-un post de televiziune pe la Constanța, și răspunsul lui Mitrea, în care primarului general i se declară un război total, marchează o cotitură de fond în relațiile dintre diferitele forțe care s-au perindat la conducerea treburilor publice. Când spun acest lucru nu mă refer doar la alternanțele de putere din '96 și 2000, ci și la cea din '92, de când datează principalele acuze la adresa ministrului transporturilor cu cel mai îndelungat mandat, sub cinci premieri (Roman, Stolojan, Ciorbea, Vasile și Isărescu). Regula - nescrisă, dar respectată în linii mari - era aceea că, în afară de ceva gălăgie, ca să nu creadă electoratul că noii veniți n-au vlagă în ei, mare lucru nu se întâmplă la predarea-primirea mandatelor. O bună bucată de vreme scuza a constat în inexistența unei legi importante - aceea a răspunderii ministeriale - iar pe urmă în absența unor norme clare de aplicare. Cert este că miniștrii s-au succedat fără ca cel vechi să predea ceva, și fără ca cel nou să preia acel ceva, sub semnătură și parafă. Așa încât eventualele foste matrapazlâcuri au fost acoperite de uitare, constituind un model și o garanție pentru cele viitoare. Am asistat la un soi de armistițiu între politicieni, care n-au avut nici un chef să ia taurul de coarne știind că s-ar putea să le vină și lor rândul. În zelul său opoziționist, Traian Băsescu se pare că a cam sărit peste cal. Brusc, Mitrea și ceilalați PSD-iști și-au adus aminte că trebuie să fie prin sertare niscai dosare cu afaceri mai puțin curate derulate în cursul ministeriatelor acestuia și promit să le șteargă de praf și să le ia la purecat. Scrisoarea lui Mitrea nu face altceva decât să recunoască această strategie a trecerilor cu vederea, care până în prezent a funcționat cu succes. Și care - odată depășită criza, pe care nici una dintre părți nu are interesul să o acutizeze - vom constata că funcționează și în continuare. Album. |