Atacul frontal al lui Băsescu la adresa lui Mitrea, în legătură cu nişte presupuse milioane de dolari "bidonate" într-un post de televiziune pe la Constanţa, şi răspunsul lui Mitrea, în care primarului general i se declară un război total, marchează o cotitură de fond în relaţiile dintre diferitele forţe care s-au perindat la conducerea treburilor publice. Când spun acest lucru nu mă refer doar la alternanţele de putere din '96 şi 2000, ci şi la cea din '92, de când datează principalele acuze la adresa ministrului transporturilor cu cel mai îndelungat mandat, sub cinci premieri (Roman, Stolojan, Ciorbea, Vasile şi Isărescu). Regula - nescrisă, dar respectată în linii mari - era aceea că, în afară de ceva gălăgie, ca să nu creadă electoratul că noii veniţi n-au vlagă în ei, mare lucru nu se întâmplă la predarea-primirea mandatelor. O bună bucată de vreme scuza a constat în inexistenţa unei legi importante - aceea a răspunderii ministeriale - iar pe urmă în absenţa unor norme clare de aplicare. Cert este că miniştrii s-au succedat fără ca cel vechi să predea ceva, şi fără ca cel nou să preia acel ceva, sub semnătură şi parafă. Aşa încât eventualele foste matrapazlâcuri au fost acoperite de uitare, constituind un model şi o garanţie pentru cele viitoare. Am asistat la un soi de armistiţiu între politicieni, care n-au avut nici un chef să ia taurul de coarne ştiind că s-ar putea să le vină şi lor rândul. În zelul său opoziţionist, Traian Băsescu se pare că a cam sărit peste cal. Brusc, Mitrea şi ceilalaţi PSD-işti şi-au adus aminte că trebuie să fie prin sertare niscai dosare cu afaceri mai puţin curate derulate în cursul ministeriatelor acestuia şi promit să le şteargă de praf şi să le ia la purecat. Scrisoarea lui Mitrea nu face altceva decât să recunoască această strategie a trecerilor cu vederea, care până în prezent a funcţionat cu succes. Şi care - odată depăşită criza, pe care nici una dintre părţi nu are interesul să o acutizeze - vom constata că funcţionează şi în continuare. Album.