Dacã mã uit pe stradã la bannerele ºi la afiºele care au mai rãmas dupã furtuna de marþi seara, am impresia cã îi vom trimite la Bruxelles ºi Strasbourg pe domnii Geoanã, Vanghelie, Onþanu, Crin Antonescu ºi... Marian Miluþ. ÃŽntâmplarea face cã doar acesta – cel din urmã ºi cel mai lipsit de ºansã – sã fie unicul înscris de facto pe listele de candidaþi pe care vom merge duminicã sã-i votãm. Ceilalþi sunt „susþinãtori” sau „garanþi”. Cel mai spectaculos garant este Marian Vanghelie: aflãm din afiºele social-democrate cã cea mai importantã calitate a candidaþilor „roºii” este cã garanteazã pentru ei primarul Sectorului 5. Ar fi ceva de capul lui Severin dacã n-ar avea aplicatã ºtampila „Garantat Vanghelie”? Nici pomenealã. Valoarea sa stã în faptul cã are girul deplin al preºedintelui organizaþiei municipale.
Este o campanie, trebuie sã recunoaºtem, originalã. Nu ºtiu ce consilier american sau israelian a dat bunul ãsta de tipar, dar ºtiu cã ãla a bãtut departe. ÃŽn fond, campania nu vizeazã europarlamentarele, ci prezidenþialele din toamnã. Cu cât mai devreme ºi mai insistent, cu atât mai bine pentru candidaþi. Profitându-se de faptul cã Traian Bãsescu nu ºi-a fãcut încã publicã intenþia de a candida – concret, zice cã va depinde de cum îi va merge economiei: îi merge bine – candideazã, nu-i merge – îl lasã pe Boc în loc! – outsiderii Geoanã ºi Antonescu au pornit la atac. Cu acel cuvânt caracteristic celor care cred cã nici usturoi n-au mâmcat ºi nici gura nu le miroase. Ambii par sã fi uitat subit cã cea mai dezastruoasã guvernare de pânã acum i-a avut ori în prim plan (Antonescu), ori în culise (Geoanã) ºi cã azi nu mai pot proceda ca Ciorbea, în urmã cu 13 ani, care poza în oponent al lui Crin Halaicu, nu în succesor pe linie de Convenþie, pentru cã alegãtorii nu mai sunt la fel de naivi ca pe vremea „shcimbãrii”. ÃŽntre timp schimbarea s-a schimbat de câteva ori ºi poporul s-a lãmurit cã politicienii sunt toþi o apã ºi-un pãmânt.
De aia, poate, ºi naiva diversiune a „garanþiilor”, pe care, dacã ar fi sã le credem, ar trebui sã admitem cã dl Vanghelie a devenit deja un soi de patriarh al partidului, care dã binecuvântãri ºi unge urmaºi...