Cu sinceritatea-i nu odatã dezarmantã, primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, declara într-o recentã conferinþã de presã - argumentând inutilitatea apelãrii neortodoxe la banul public - cã dispune de o avere personalã de circa douã milioane de dolari.La observaþia unui jurnalist, cã în declaraþia de avere nu figura decât cu un milion, Vanghelie a rãspuns cã a dat o declaraþie nerealã, pentru a "nu cãdea în extremã". Am înþeles, dincolo de formularea ermeticã, faptul cã n-a dorit sã-ºi exceadã alegãtorii etalând o avere prea mare, preferând o variantã mai "umanã".Fãcând o asemenea declaraþie, Vanghelie aproape cã se dã pe mâna justiþiei, artificiul pe care l-a fãcut plasându-se în zona falsului ºi a uzului de fals. Dar cum asta-i treaba Parchetului, sã-i lãsãm acestei instituþii sarcina sã investigheze neconcordanþa dintre declaraþiile ºi averea dlui Vanghelie. Iar noi sã ne ocupãm puþin de politicianul Vanghelie ºi de categoria pe care o reprezintã.Vanghelie era un om bogat încã înainte de a fi primar. Nu ca acum, dar cred cã, pe bune, se învârtea în jurul primului milion despre care bunul simþ ne îndeamnã sã nu întrebãm cum a fost fãcut. Bani avea. Ce-i lipsea era Puterea. Iar pentru a o dobândi, Vanghelie era hotãrât sã-ºi punã banii la bãtaie. Mai ales cã dobândirea puterii putea fi privitã ca o investiþie din care sã se recupereze cheltuiala ºi sã se ºi obþinã ceva pe deasupra. Calitãþile sale native, conforme cu sectorul, alãturate banilor puºi la bãtaie au fãcut din el un deþinãtor al puterii. ªi, cum pofta vine mâncând, a ajuns sã creadã cã puterea pe care o are e prea micã pentru valoarea lui. În acest context, trebuie incluse operaþiunile care au fãcut sã ajungã acum pe mâna PNA-ului: revelioane, economate, cadouri pentru sãraci! Dacã ar fi stat cuminte ºi ºi-ar fi ronþãit puterea, ar fi fost astãzi poate mai liniºtit. Puterea are beneficiile ºi riscurile ei. Printre acestea din urmã figureazã ºi posibilitatea de a o pierde. Cred cã Vanghelie se aflã într-un astfel de punct. El a devenit, pentru Partid, o povarã greu de dus mai departe, fãrã riscul unor incriminãri majore. Ceea ce mã face sã cred cã soarta sa de deþinãtor de putere e pecetluitã. Îi mai rãmâne, însã, cea de deþinãtor al celor douã milioane, sau câte or fi cu adevãrat. ªi nu e puþin.