Este, desigur, neplãcut sã te întorci de pe unde aveai o treabã urgentã ºi sã constaþi cã maºina þi-a dispãrut din locul în care ai parcat-o. Neregulamentar, bineînþeles, pentru cã regulamentar nu ai unde. De cele mai multe ori zici mersi cã nu þi-a fost furatã, chiar dacã pentru a o reprimi trebuie sã bagi mâna adânc în buzunar ºi sã scoþi câteva milioane. ÃŽi înjuri, în gând, bineînþeles, pe cei de la serviciul care „saltã” maºinile, deºi îþi dai seama cã aºtia n-au nicio vinã ºi cã îºi fac doar treaba pentru care sunt plãtiþi. ÃŽl înjuri – nu doar în gând – pe primar, cã în loc sã facã locuri de parcare, hinghereºte maºinile ºi o iei de la capãt. La prima ocazie când ai din nou o treabã urgentã, laºi maºina în faþa indicatorului „Parcarea interzisã” ºi te rogi la Dumnezeu sã nu þi-o ia pânã când îþi termini treaba.
Privitã la rece, problema parcãrilor ºi a „arestãrii”maºinilor are câteva componente obiective. Prima este cã nu sunt suficiente locuri de parcare, cã strãzile sunt înguste ºi traficul extrem de aglomerat. A doua e cã unica soluþie este reducerea prezenþei maºinilor pe stradã. Componenta subiectivã este cã indisciplina rutierã a atins cote de nedescris, cã nesimþirea ºofereascã aproape cã nu are limite ºi cã parcarea neregulamentarã se face uneori în duºmãnie, fãrã ca celui care opereazã în acest fel sã-i mai pese dacã pe lângã el se mai poate circula sau nu. Iniþiativa luatã de edilii Sectoarelor 1, 2, 3 ºi 6 este, pânã la urmã, justificatã. ÃŽn materie de respectare a legii, vorba bunã nu duce nicãieri, singura care poate convinge fiind sancþiunea. Aºa se procedeazã mai peste tot, în oraºele cu trafic intens ºi spaþiu limitat. ÃŽn New York, de exemplu, dacã ai tupeul sã parchezi în loc interzis, plãteºti o amendã usturãtoare ºi mergi vreo sutã de kilometri pânã la locul de depozitare, scoþând bani din buzunar ºi pentru transportul pânã acolo.
La noi, spuneam, chestiunea a devenit cronicã. Ridicarea maºinilor îi enerveazã rãu pe cei în cauzã, atât de rãu încât scriu articole vitriolante prin ziare împotriva celor care deþin firmele de ridicare a maºinilor. Bunul simþ ºi raþiunea ar trebui sã ne îndrepte în altã direcþie. ÃŽn primul rând edilii ar trebui sã fie mai raþionali ºi sã identifice locurile unde interdicþia devine absolut necesarã. Alminteri, cel mai simplu lucru e sã punã semne de interdicþie peste tot ºi sã facã din acestea un business profitabil. Apoi, ar trebui înmulþite parcãrile cu platã pe termen scurt, cu parcometre, angajându-se personal care sã le verifice ºi sã facã constatãrile (avem destui ºomeri, ºi aceºtia ar putea fi plãtiþi din cuantumul amenzilor). Apoi, poliþia ar trebui sã-ºi îndrepte mãsurile punitive cu precãdere asupra celor care sfideazã ºi legea ºi bunul simþ prin modul iresponsabil în care ignorã interdicþiile. ªi – cel mai important lucru – acþiunea propriu-zisã, de ridicare a maºinilor, ar fi trebuit prefaþatã de o campanie de informare, în aºa fel încât sã nu-i ia, totuºi, pe nepregãtite, pe cei care s-au obiºnuit cu ideea cã orice restricþie de acest fel este facultativã, atâta timp cât nu o respectã nimeni.
Situaþia circulaþiei rutiere în Capitalã începe sã devinã dramaticã. Dacã nu se începe de undeva – ºi poate cã ãsta e locul – ne paºte un veritabil colaps.
|
| Accesari:
2888
|
Adauga o opinie