Cãutarea febrilã a lui Hayssam prin gãri, autogãri, porturi ºi parcuri oferã cea mai comicã imagine a ineficienþei ºi formalismului autoritãþilor. Trebuie sã fii cel puþin naiv sã-þi închipui cã Hayssam colindã gãrile, ca-n "Fugitivul", cu barbã falsã ºi ochelari de soare ºi cã va fi gãsit de un sectorist vigilent înarmat cu fotografia sa. Toatã chestia asta este mai degrabã un show de ochii lumii, prin care poliþia demonstreazã ºefilor sãi cã e preocupatã ºi atentã ca nu cumva sirianul sã scape prin ochiurile imensei plase care a fost întinsã pentru a-l captura. O logicã elementarã - care este imposibil sã le scape specialiºtilor din instituþiile de profil - spune cã sirianul este demult la adãpost pe un alt meridian. Este la mintea cocoºului cã bolnav sau nu, acesta nu avea a se aºtepta la altceva decât la o condamnare pe termen lung, situaþie în care rãmânerea în þarã este echivalentã cu acceptarea dinainte a sentinþei. Or, Hayssam avea ºi banii ºi legãturile necesare pentru a-ºi aranja o plecare sigurã, fãrã a mai aºtepta nimic altceva. Iar dacã cineva s-a îndoit cã aºa vor evolua lucrurile dupã ce instanþa a decis, pe baza documentelor medicale, sã-l elibereze, acela ar merita sã-i ia locul, în puºcãria în care nu au mai ajuns, de-a lungul acestor ani, nici Tcaciuc, nici Priplata, nici Naor, nici Gregorian Bivolaru ºi nici chiar Iskandarani. Cu toþii au urmat acelaºi scenariu, atât de uºor de pus în practicã acum, când frontierele nu mai sunt atât de ermetice cum erau pe vremea lui Ceauºescu ºi nici reglementãrile legale atât de clare. Pentru cã, în opinia mea, aici este marea hibã: regimul juridic al acestor cazuri. De pildã, nici chiar acum în vâlva creatã de evaporarea sirianului nu se ºtie cine avea concret responsabilitatea supravegherii ºi urmãririi acestuia. Responsabilitatea colectivã a instituþiilor ai cãror ºefi au demisionat este egalã cu zero atât timp cât nu existã un sistem unitar de aplicare. Or, acesta lipseºte ºi poate nu întâmplãtor. În felul acesta se creeazã oportunitãþile necesare punerii la adãpost a acelora care sunt în stare sã plãteascã pentru asta. Sau faþã de care existã interese majore ca ei sã nu dezvãluie, în situaþii limitã, ceea ce ºtiu. Aº putea chiar sã spun cã de-a lungul timpului s-a pus la punct o adevãratã tehnicã a scãpãrii de sub control, fie cã procurorii nu impun interdicþia pãrãsirii localitãþii sau a þãrii, fie cã judecãtorii nu prevãd mãsuri alternative, fie cã poliþia nu dispune de mijloacele de a controla ºi supraveghea pe cei despre care se ºtie cã au astfel de intenþii ºi posibilitãþi.Hayssam este cazul cel mai flagrant al speþei. Nu este însã nici primul, dar mai ales nici ultimul. Cu siguranþã cã dintre cei care au pe rol cauze în curs vor mai dispãrea ºi alþii, chiar cu preþul unor demisii sau demiteri, atât timp cât justiþia româneascã se menþine, în ciuda vorbelor mari, la nivelul bunelor intenþii cu care e pavat drumul spre puºcãrie al marilor infractori. ªi care nu vor pierde niciodatã prilejurile care li se oferã de a se (e)vapora. Cu berbecuþi cu tot.
|