Sunt cele trei subiecte clasice de top care asigurã o audienþã majorã oricãrei producþii artistice sau jurnalistice.
Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Riscurilor Sociale ºi Demografice din România ºi-a prezentat marþi raportul, stârnind o adevãratã furtunã: adversarii preºedintelui au jubilat ºi n-au contenit sã comenteze maliþios. Iatã ce-l frãmântã pe Bãsescu! Curvele ºi drogurile! Cu o subtilã trimitere la familie: chestia cu drogurile o preocupa ºi pe mezina familiei, europarlamentarul, care din experienþa sa prin cluburile de noapte a cules ºi propunerea care s-a regasit în raport, referitoare la legalizarea drogurilor uºoare.
Oricât ar fi de tentante speculaþiile în acest registru, cele douã propuneri din raport meritã o analizã obiectivã. ªi anume: consumul de droguri ºi comerþul cu servicii sexuale sunt douã realitãþi dure ale lumii contemporane, cu impact crescut ºi în România. Consumul de droguri genereazã traficul, iar mãsurile restrictive nu fac altceva decât sã stimuleze o activitate de pe urma cãreia se obþin profituri uriaºe, neimpozabile. Comisia nu a facut gafa de a propune ºi dezincriminarea traficului, a comercializãrii “la negru” a drogurilor. Deºi sunt tot mai numeroase vocile care susþin cã o asemenea mãsurã ar conduce la prãbuºirea rentabilitãþii comerþului cu stupefiante ºi ar anula una dintre sursele principale de finanþare a altor acte nocive, între care ºi terorismul. Unele state au facut chiar experimentul legalizãrii comerþului cu droguri uºoare – Olanda. Iar mãsura n-a fost urmatã de o creºtere a numãrului de toxicomani, ba chiar a curãþat strada de fauna dealerilor. Probabil cã noi nu suntem pregãtiþi mental pentru acest stadiu. Dezincriminarea consumului n-ar face, însã, altceva decât sã dea posibilitatea poliþiei sã se ocupe prioritar de traficanþi, nemaicomplicându-se cu consumatorii. Care, orice s-ar întâmpla, vor continua sã consume ºi sã caute surse de aprovizionare. Iar apoi, dependenþa îi loveºte suficient de dur pe aceºtia pentru a nu mai fi nevoie sã fie încarceraþi – cu costurile ºi riscurile de rigoare.
Cu prostituþia este cam aceeaºi problemã. Legalizatã sau nu, ea îºi continuã drumul milenar. Profesionistele sexului – indiferent de motivele care le împing spre o astfel de practicã – vor continua sã gãseascã în vânzarea de servicii ilegale o sursã de supravieþuire sau de opulenþã , dupã calitãþi ºi tarife. Sancþionarea lor contravenþionalã este lipsitã de orice efect. Atunci nu ar fi mai corect ºi mai practic ca aceastã activitate sã intre în rândul celor care pot fi controlate – din motive de profilaxie – ºi chiar impozitate – din raþiuni de protecþie socialã? Ar apãrea bordelurile, indiferent cum se vor chema, dar vor dispãrea peºtii ºi exploatarea sexualã. Nu mai vorbesc de sãracul nostru buget care ar putea beneficia de o sursã de alimentare. Mai sigurã decât salariile ºi benzina.
Bref: sexul ºi drogurile sunt douã probleme ale noastre, ale tuturor. Nu ale lui Bãsescu. Iar lor trebuie sã li se gãseascã o rezolvare. Propunerile din raport meritã mai mult decât bãºcãlie.
P.S. Au mai rãmas banii. Aceºtia însã reprezintã o problemã. Practic de nerezolvat...