Sunt cele trei subiecte clasice de top care asigură o audienţă majoră oricărei producţii artistice sau jurnalistice.

Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România şi-a prezentat marţi raportul, stârnind o adevărată furtună: adversarii preşedintelui au jubilat şi n-au contenit să comenteze maliţios. Iată ce-l frământă pe Băsescu! Curvele şi drogurile! Cu o subtilă trimitere la familie: chestia cu drogurile o preocupa şi pe mezina familiei, europarlamentarul, care din experienţa sa prin cluburile de noapte a cules şi propunerea care s-a regasit în raport, referitoare la legalizarea drogurilor uşoare.

Oricât ar fi de tentante speculaţiile în acest registru, cele două propuneri din raport merită o analiză obiectivă. Şi anume: consumul de droguri şi comerţul cu servicii sexuale sunt două  realităţi dure ale lumii contemporane, cu impact crescut şi în România. Consumul de droguri generează traficul, iar măsurile restrictive nu fac altceva decât să stimuleze o activitate de pe urma căreia se obţin profituri uriaşe, neimpozabile. Comisia nu a facut gafa de a propune şi dezincriminarea traficului, a comercializării “la negru” a drogurilor. Deşi sunt tot mai numeroase vocile care susţin că o asemenea măsură ar conduce la prăbuşirea rentabilităţii comerţului cu stupefiante şi ar anula una dintre sursele principale de finanţare a altor acte nocive, între care şi terorismul. Unele state au facut chiar experimentul legalizării comerţului cu droguri uşoare – Olanda. Iar măsura n-a fost urmată de o creştere a numărului de toxicomani, ba chiar a curăţat strada de fauna dealerilor. Probabil că noi nu suntem pregătiţi mental pentru acest stadiu. Dezincriminarea consumului n-ar face, însă, altceva decât să dea posibilitatea poliţiei să se ocupe prioritar de traficanţi, nemaicomplicându-se cu consumatorii. Care, orice s-ar întâmpla, vor continua să consume şi să caute surse de aprovizionare. Iar apoi, dependenţa îi loveşte suficient de dur pe aceştia pentru a nu mai fi nevoie să fie încarceraţi – cu costurile şi riscurile de rigoare.

Cu prostituţia este cam aceeaşi problemă. Legalizată sau nu, ea îşi continuă drumul milenar. Profesionistele sexului – indiferent de motivele care le împing spre o astfel de practică – vor continua să găsească în vânzarea de servicii ilegale o sursă de supravieţuire sau de opulenţă , după calităţi şi tarife. Sancţionarea lor contravenţională este lipsită de orice efect. Atunci nu ar fi mai corect şi mai practic ca această activitate să intre în rândul celor care pot fi controlate – din motive de profilaxie – şi chiar impozitate – din raţiuni de protecţie socială? Ar apărea bordelurile, indiferent cum se vor chema, dar vor dispărea peştii şi exploatarea sexuală. Nu mai vorbesc de săracul nostru buget care ar putea beneficia de o sursă de alimentare. Mai sigură decât salariile şi benzina.

Bref: sexul şi drogurile sunt două probleme ale noastre, ale tuturor. Nu ale lui Băsescu. Iar lor trebuie să li se găsească o rezolvare. Propunerile din raport merită mai mult decât băşcălie.

P.S. Au mai rămas banii. Aceştia însă reprezintă o problemă. Practic de nerezolvat...