Fie ea cât de ostentativă și cu trimitere directă la o anumită situație conflictuală, mișcarea făcută de președinte este corectă și optimă. Anunțând că de acum înainte se va deplasa la cumpărături și în alte situații mai puțin oficiale cu un autoturism „Dacia”, Traian Băsescu dă un semnal necesar: este timpul ca situația producătorilor români de bunuri să ne preocupe cu mai multă intensitate.
După aproape două decenii în care cel de la cel mai înalt nivel acest interes a fost, practic, boicotat, în numele liberalismului pieței, trebuie să privim lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Țara asta are resursele necesare să producă o mulțime dintre bunurile pe care acum le importă. Ne-am obișnuit să cumpărăm de la piață roșii din Israel, castraveți din Bulgaria sau ceapă din Rusia, deși toate cresc din plin prin grădinile noastre.
Cel mai rău lucru s-a întâmplat cu producția națională de autoturisme: nici unul dintre guvernele care s-au perindat prin palatul Victoria n-a binevoit să „înțeleagă” că achizițiile publice de mașini din import sunt scumpe și nepotrivite scopurilor practice. În loc de asta, am asistat la o veritabilă escaladă a nesimțirii și a lipsei de jenă: primarii, miniștrii, directorii de pe la stat au umplut parcările instituțiilor cu mașini de lux, într-o concurență directă cu sectorul privat. A fost unul dintre motivele principale ale momentelor dificile prin care au trecut fabricile din Pitești și Craiova, de pe urma cărora nu s-au refăcut nici în ziua de azi. În multe țări cu resurse și standarde mai ridicate decât ale noastre, se prevede prin lege că sectorul public nu se poate dota cu mașini din import. E timpul să dăm și noi o astfel de lege pentru ca două nume ca Renault – acum și Ford – mâine, poimâine să nu trimită muncitorii acasă și să blocheze întreaga rețea de furnizori, ducând-o spre faliment.
Știu că problema e delicată: prea mulți oficilali au interese directe în sistemul de dealeri auto. Dar poate că au reușit să-și mai facă plinul. E momentul să ne gândim mai bine ce și de ce cumpărăm, atunci când băgăm mâinile în buzunar după RON-ii noștri. Nu e vorba de protecționism. E vorba de bun simț național.
P.S. Americanii au avut în repetate rânduri veritabile campanii de acest gen: „Buy american” a fost sloganul de apărare în fața invaziei de bunuri din import. „Cumpărați românesc” – poate fi replica noastră, nu doar la vreme de criză.