Fie ea cât de ostentativă şi cu trimitere directă la o anumită situaţie conflictuală, mişcarea făcută de preşedinte este corectă şi optimă. Anunţând că de acum înainte se va deplasa la cumpărături şi în alte situaţii mai puţin oficiale cu un autoturism „Dacia”, Traian Băsescu dă un semnal necesar: este timpul ca situaţia producătorilor români de bunuri să ne preocupe cu mai multă intensitate.

După aproape două decenii în care cel de la cel mai înalt nivel acest interes a fost, practic, boicotat, în numele liberalismului pieţei, trebuie să privim lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Ţara asta are resursele necesare să producă o mulţime dintre bunurile pe care acum le importă. Ne-am obişnuit să cumpărăm de la piaţă roşii din Israel, castraveţi din Bulgaria  sau ceapă din Rusia, deşi toate cresc din plin prin grădinile noastre.

Cel mai rău lucru s-a întâmplat cu producţia naţională de autoturisme: nici unul dintre guvernele care s-au perindat prin palatul Victoria n-a binevoit să „înţeleagă” că achiziţiile publice de maşini din import sunt scumpe şi nepotrivite scopurilor practice. În loc de asta, am asistat la o veritabilă escaladă a nesimţirii şi a lipsei de jenă: primarii, miniştrii, directorii de pe la stat au umplut parcările instituţiilor cu maşini de lux, într-o concurenţă directă cu sectorul privat. A fost unul dintre motivele principale ale momentelor dificile prin care au trecut fabricile din Piteşti şi Craiova, de pe urma cărora nu s-au refăcut nici în ziua de azi. În multe ţări cu resurse şi standarde mai ridicate decât ale noastre, se prevede prin lege că sectorul public nu se poate dota cu maşini din import. E timpul să dăm şi noi o astfel de lege pentru ca două nume ca Renault – acum şi Ford – mâine, poimâine să nu trimită muncitorii acasă şi să blocheze întreaga reţea de furnizori, ducând-o spre faliment.

Ştiu că problema e delicată: prea mulţi oficilali au interese directe în sistemul de dealeri auto. Dar poate că au reuşit să-şi mai facă plinul. E momentul să ne gândim mai bine ce şi de ce cumpărăm, atunci când băgăm mâinile în buzunar după RON-ii noştri. Nu e vorba de protecţionism. E vorba de bun simţ naţional.

P.S. Americanii au avut în repetate rânduri veritabile campanii de acest gen: „Buy american” a fost sloganul de apărare în faţa invaziei de bunuri din import. „Cumpăraţi românesc” – poate fi replica noastră, nu doar la vreme de criză.