În urmã cu vreo doi ani, un personaj mã invita la un "work shop" al firmelor sale (înmulþite ca ciupercile dupã o ploaie cu dolari mulºi de la o "vacã de aur") pentru a-mi face o demonstraþie de ceea ce înseamnã "culturã de companie". "Este lucrul la care þin cel mai mult" - îmi spunea personajul. "Mai mult decât la bani. În fond, banii sunt întotdeauna un mijloc, au un scop!" - adaugã el filozofic. Într-adevãr: work-shop-ul reunea toatã "nomenclatura" sa - oameni care-l sorbeau din ochi, care sãreau sã-i completeze enunþurile eliptice, care-l idolatrizau, pur ºi simplu. Personajul trona autoritar peste aceastã adunare, dând direcþii ºi lansând perspectiva luminoasã a dezvoltãrii viitoare a companiilor. Totul pãrea diferit de ce se întampla în business-ul românesc. Plutea un aer de competenþã, ploua cu barbarisme ºi cu termeni intraductibili, oamenii pãreau fericiþi în pielea lor de amploaiaþi ai unui asemenea vrajitor care, miºcând un deget, punea lumea în miºcare. Iar cuvantul de ordine era "cultura de companie". "Noi", "tradiþia noastrã", "standardele noastre" - erau lucruri peste care nici nu mai îndrazneai sã cutezi a privi. Nu mi-au trebuit mai mult de ºase luni ca, privind lucrurile din interior, sã fac dureroasa constatare cã totul nu era decât apã de ploaie. Show pentru cei slabi de inimã. Drog pentru conºtiinþele fragile. "Cultura de companie" era doar iluzia unei dorinþe. Iluzia nascutã din lipsa de tradiþii, din lipsa de competenþã, din lipsa de rigoare, din lipsa de valori. O conjuncturã întâmplãtoare îi adusese pe omul meu pe creasta unui val pe care crezuse cã va rãmâne tot timpul ºi de unde va workshopui la infinit. Dincolo de sclipiciul festiv, compania îºi arãta din plin, incultura, aroganþa, mitocania ºi suficienþa celor care se strãduiau sã se înfãþiºeze dupã chipul ºi asemãnarea boss-ului. Care, în momentele de adevãr - tot mai dese, pe masurã ce business-ul scârþâia - îºi dãdea arama pe faþã înjurând gros ºi cãlcându-ºi în picioare o nomenclaturã dispusã sã suporte orice pentru banii pe care-i primea în dauna celor care trudeau cu adevãrat încercând sã scoatã campania din rahatul ce ameninþa s-o acopere din toate pãrþile. Cultura de companie? "O vorbã de dânºii inventatã" - vorba poetului. În lipsa adevaratei culturi ºi a adevãratelor companii.