Începând de ieri, printr-un artificiu care nu modifică fondul problemei - 'ușurința' acută a monedei naționale - leul românesc își repară cumva imaginea prin eliberarea sa din cușca prea multelor zero-uri pe care i le-au adăugat, în coadă, inflația, ineficiența economică și incompetența managerială a guvernanților.Ce este comic în această afacere, e că momentul denominării a fost conceput ca un show mediatic, în care, pe post de mari comici ai pieței financiare, au apărut președintele țării, premierul guvernului și guvernatorul bănci naționale. Pe scena improvizată de la BRD dânșii au încercat să transmită poporului starea lor de fericire dată de greutatea pe care au simțit-o brusc, în buzunare, după ce au accesat bancomatul de protocol.
Schimbarea banilor - bucuria guvernanților: cam așa s-ar putea traduce dictonul clasic prin care înțelepciunea populară califică voioșia fără rost și fără motive produsă de schimbările din peisajul administrativ.
Denominarea leului n-a venit ca o inițiativă la vârf menită să îmbunătățească viața oamenilor. Ba, în mod sugestiv, ea a venit exact în momentul în care asupra românilor se abate valul cel mai distrugător al scumpirilor. Din banii mai puțini care rezultă-teoretic, evident - din înlocuirea leului vechi cu cel nou, ei vor avea de plătit mai mult pe gaze, electricitate, combustibili - adică pe tot ceea ce constituie 'cocteilul Molotov' al acestei faze critice a celei mai lungi tranziții din istoria contemporană. Dacă este să privim lucrurile din acest unghi, oamenilor li se ia și iluzia că au bani. Pardon, lei. Pentru că banul, ca monedă divizionară, își încetase existența încă de prin '90, fără să băgăm de seamă. Iată-l, însă, frumos și lucios, cam cum era prin '53, gata să preia o parte din sarcinile noastre curente de plată.Denominarea este o operație necesară. Ea este reclamată însă, în primul rând de sistemul
financiar însuși, care nu mai reușea să lucreze cu ficțiunile generate de depreciere. Până și atotputernicile calculatoare erau pe cale de a se declara depășite de sarcini. O operațiune fără nimic festiv, amuzant sau dătător de bucurii și speranțe. Pentru că, dacă este vorba mai ales de speranțe, nu din partea leului nou pot veni acestea. Ci din partea priceperii și a bunului simț al guvernanților în conceperea unor mecanisme eficiente. Ceea ce încă nu e cazul.
|