Cel mai luxos hotel din Amman, capitala Iordaniei, ‘Royal’ a fost rezervat în ultimele douã zile pentru delegaþia care l-a însoþit pe regele saudit, aflat în vizitã oficialã. Suveranul din Golf a fost primit regeºte, de gazda sa regalã Abdullah al-II-lea, ceea ce a dat vizitei un caracter de sãrbãtoare. La toate intersecþiile cu autostrada care vine de la aeroport, au fost instalate corturi în care, în momentul trecerii alaiului regal, au fost sacrificate cãmile ºi oi, dupã un vechi obicei al locului, carnea acestora fiind oferitã sãracilor. 200 de cãmile au omagiat în acest fel pe înaltul oaspete. Vorbeam de hotelul Royal, în debut. Este o clãdire originalã, cu 23 de etaje, inspiratã de Turnul Babel, cu o formã circularã, spiralatã. A fost construit în urmã cu câþiva ani, cu banii unuia dintre ginerii lui Saddam, care s-a refugiat luând cu el o sumã impresionantã de bani, investitã în acest mod pragmatic. Peste câteva luni se va inaugura la Amman un alt hotel de excepþie – ‘Everest’. Situat pe un deal din zona selectã al oraºului, acesta reprezintã tot o ‘investiþie’ irakianã, din banii aceluiaºi strângãtor dictator, la a cãrui cãdere au fost furaþi sau împãrþiþi între cei care au avut prilejul sã se afle în preajma lor. Recent a fãcut vâlvã o întâmplare: la o bancã din provincie, din apropierea frontierei cu Irakul, a venit un irakian, cu un cufãr voluminos ºi a spus cã vrea sã depunã niºte bani. Cât? – a fost întrebat. ‘5 milioane de dolari !’ – a rãspuns acesta. Un casier a preluat cufãrul ºi a început sã numere banii. Când a ajuns la 5 milioane, i-a raportat directorului bãncii: ‘Ce fac? Am numãrat doar jumãtate din banii din cufãr!’ Directorul l-a întrebat din nou pe depunãtor: ‘Câþi bani sunt în cufãr?’ ‘5 milioane’ – a rãspuns acesta, senin…
De la rãsturnarea lui Saddam, peste 1 milion de irakieni s-au refugiat în Iordania. ÃŽn marea lor majoritate oameni cu bani sau în posesia unor bani, cu care au deschis o adevãratã competiþie pe piaþa imobiliarã. Achiziþiile irakiene au fãcut ca preþul caselor aproape sã se tripleze. Iordania cunoaºte astfel o creºtere economicã, dar una nesãnãtoasã ºi care îi dezavantajeazã pe autohtoni. Se întâmplã ceva de genul banilor cãpºunarilor noºtri. Regimul politic instaurat de regele Hussein ºi preluat ºi consolidat de Abdullah conferã Iordaniei echilibru ºi stabilitate – caracteristici rare în zonã. Alãturi de toleranþa religioasã aceste calitãþi au fãcut ca de-a lungul ultimelor decenii spre Iordania sã se îndrepte câteva valuri de emigranþi – palestinieni, libanezi, irakieni – care au adus cifra populaþiei spre vreo 5 milioane, aproape triplu faþã de populaþia originarã. Deºi lipsitã de resurse naturale importante, þara a progresat, consolidându-ºi ramuri ca agricultura (pe platourile pietroase se cultivã inclusiv grâu), extracþia de fosfaþi, dar mai ales comerþul ºi, mai recent, turismul. Iordania a devenit ºi unul dintre jucãtorii politici importanþi din zonã, aici având loc negocierile quadripartite referitoare la situaþia din teritoriile palestiniene. Oraºe ca Amman sau Aqaba (zonã liberã) s-au dezvoltat spectaculos ºi oferã imaginea unor autentice metropole moderne ºi dinamice.