Probabil cĂŁ niciodatĂŁ ĂŽn istoria României nu a existat o efervescenÞã atât de mare a serbĂŁrilor populare Âşi a evenimentelor de felurite facturi care sĂŁ angreneze publicul larg. Nici mĂŁcar pe vremea lui CeauÂşescu, atunci când “Cântarea României” se ambiĂžiona sĂŁ fie cea mai completĂŁ mobilizare a potenĂžialului creator naĂžional.

Iatã Însã cã ce n-a reuºit Ceauºescu, reuºeºte Criza. Asistãm, practic, la cea mai mare angrenare de forÞe menitã sã ambaleze Întreaga populaÞie Într-o stare de spirit care sã facã uitate neplãcerile crizei. Nu mai puÞin de 295 de sãrbãtori au avut loc pe plan local În luna Iulie, August reprezentând din acest punct de vedere un vârf greu de egalat: 376 de evenimente! Pare sã fie un soi de pandemie a festivismului pentru care nu existã antidot. Cu cât problemele generate de crizã sunt mai mari ºi mai grave, cu atât apetitul de voioºie al autoritãÞilor este mai de nestãvilit. Semnalul pare sã fi fost dat de manifestãrile organizate de Ziua Tineretului, de cãtre doamna Ridzi ºi continuate de evenimentele de acelaºi calibru ale dnei Udrea. Ca la un semnal, Consilii JudeÞene, Primãrii, alte unitãÞi administrative s-au lansat Într-o Întrecere capitalistã pentru voia bunã a populaÞiei. Pentru cã toate aceste manifestãri se fac, Într-o proporÞie de peste 90 la sutã, din bani publici, de la buget. A trecut vremea când promotorii erau marile companii private. Atinse de crizã ºi de recesiune, acestea au tãiat prompt din fondurile alocate divertismentului public ºi au fãcut loc administraÞiilor publice.

Ce le Împinge pe acestea sã se implice cu atâta sârg În activitãÞi care nu fac nici drumurile mai bune, nici serviciile publice mai accesibile ºi nici viaÞa omului mai uºoarã? Secretul ni-l dezvãluie, cel puÞin parÞial, lucrãrile comisiilor de anchetã parlamentare. Acestea dezvãluie cum poate fi sifonat banul public În interes privat.

Cum, sub pretextul unor activitãÞi dedicate marelui public, organizarea acestora este direcÞionatã spre firme agreate, În care nu de puÞine ori ºefii administraÞiei au interese directe, care firme umflã preÞurile pânã la nivelul la care se acoperã ºi cheltuielile propriuzise, ºi ºpaga ºi beneficiile proprii. S-au constituit, dealtfel, veritabile "concerne" de organizatori de evenimente care deconteazã de "n" ori instalaÞii, burse, promoÞii ºi reclamã. Pe canalul "evenimentelor" de tot felul se scurge un adevãrat ºuvoi de bani care nu pot fi folosiÞi În scopuri pe care fenomenul crizei le-ar impune cu prioritate. ªi atâta timp cât nu li se pune stavila În mod oficial, ele vor continua sã adânceascã gaura neagrã a Crizei.