Am primit ieri, dupã apariþia ziarului, multe telefoane.
Le-a generat articolul principal, cel referitor la prezicerea unui nou cutremur
devastator, în 2001. "Ce faceþi dom’le, panicaþi lumea?" -m-a
apostrofat un cetãþean ceva mai indignat decât ceilalþi. l-am rãspuns, preluând
ideea pe care o lansase ieri dimineaþã la PRO TV, colega mea Rodicã Chelaru: nu
pe oameni dorim sã-i panicãm, ci pe cei responsabili de ceea ce se întâmplã de
22 de ani încoace. Adicã pe cei responsabili de siguranþa cetãþeanului în
propria sa casa. Pe cei care, înainte de ‘89, au executat, fãrã sã aibe
coºmare, indicaþiile prezidenþiale, fãcând lucrãri incomplete, de mântuialã,
sau nefãcând deloc consolidãri. Pe cei de dupã ‘89, care au preferat sã ignore
problema, punându-ºi nãdejdea în Dumnezeu ºi în ºansa de a nu se produce vreun
nou cutremur în timpul mandatului lor. Este o atitudine iresponsabilã prin care
un mare numãr de oameni, dar mai ales cei care locuiesc în cele vreo 90 de
clãdiri declarate de specialiºti ca improprii sau în pericol de cãdere la prima
zguduire, sunt pur ºi simplu condamnaþi. Credeþi-mã cã, dacã Doamne fereºte, aº
fi primar sau ministru, n-aº putea sã mã uit în ochii vreunui locuitor dintre
cei de pe lista neagrã publicatã ieri. O listã a primelor urgenþe, cãci mai
este una, a urgenþelor de gradul doi, mult mai cuprinzãtoare. Ar trebui sã
aflãm - deºi s-ar putea sã nu ne mai serveascã la nimic - ce s-a întâmplat cu
imensele fonduri din ajutoare, deturnate de Elena Ceauºescu ºi Ion Ursu (acesta
e în viaþã ºi ar putea rãspunde). Dar ar trebui sã ºtim ce mai suntem în stare
sã facem, pânã când ireparabilul nu se va produce, ºi cum. Aici argumentul cã
n-ar fi bani nu mi se pare doar cinic, ci de-a dreptul iresponsabil. El
echivaleazã cu o sentinþã capitalã ºi nu cred cã intrã în atribuþiile
autoritãþilor sã se prevaleze de o putere la care nimic nu le dã dreptul.