Orice sondaj are marja sa de eroare ºi, atunci când este efectuat de o instituþie profesionistã, aceasta nu poate sã depãºeascã 3%, într-o estimare care, oricum, nu poate fi verificatã decât în situaþia în care evenimentul real survine elaborãrii prognozei. Existã la nivelul formaþiunilor politice, un tip de atitudine ce variazã în funcþie de faptul dacã rezultatul estimãrii avantajeazã sau nu respectivul partid.
Este ºi cazul recentului sondaj I.P.P. Data Research, institute despre care, trebuie sã recunosc, n-am prea auzit. Deci nu face parte dintre instituþiile care ºi-au putut verifica în timp seriozitatea metodelor de lucru. Nu este, însã, un motiv ca sã-i rejectãm din start rezultatele, chiar dacã momentul ales pentru a fi fãcute publice pare sã se fi potrivit, în mod suspect, cu un vârf de crizã de încredere la adresa partidului de guvernãmânt. Cãci PDL-ul iese cel mai ºifonat din aceastã evaluare. “Mare ºi tare” înaintea alegerilor din 2008, creditat cu peste 40% dintre intenþiile de vot, partidul lui Boc pare sã fie pe tobogan. Dacã numai cu douã luni în urmã un alt sondaj, comandat de PDL ºi nedat publicitãþii indica o scãdere a încrederii pânã la 18%, iatã cã s-au mai pierdut încã 6 procente, ceea ce constituie un veritabil record negativ: PSD, în cele mai negre vremuri ale sale, de dupã “lovitura de partid” a lui Geoanã, din 2005, atinsese un minim istoric de 13%!
Explicaþia pe care am auzit-o acum de la responsabilii democraþi este cã în acest fel se cuantificã douã imponderabile: criza ºi mãsurile de restructurare luate de PDL. ÃŽndrãznesc sã cred cã explicaþia asta þine doar parþial ºi cã e la originea a mai puþin de jumãtate din procentele pierdute. Cauza realã o reprezintã irosirea timpului ºi incapacitatea echipei Boc de a avea o reacþie inteligentã ºi hotãrâtã în faþa provocãrilor cu care s-a confruntat în mod obiectiv. Amintiþi-vã cã vreo ºase luni din timpul preþios care s-a scurs pe toboganul economiei în cãdere, Boc ºi compania le-au irosit cu campania pentru modificarea Constituþiei în sensul dorit de referendumul lui Bãsescu ºi cu felurite alte prostii de genul lustraþiei. ÃŽn tot acest timp, în care se proiectau castele din cãrþi de joc, economia se prãbuºea, în timp ce aparatul de stat ºi administraþia se “îngrãºau” invers proporþional cu resursele, cheltuielile bugetare continuând sã creascã pe tot parcursul guvernãrilor lui Boc, timp în care liderul portocaliu a umblat dupã orice soluþie – tãieri de pensii ºi de lefuri – doar-doar sã nu se atingã de aparatul proaspãt instalat în funcþiile bine plãtite, ca recompensã a sacrificiilor electorale. Aici rezidã advãratele costuri care se factureazã acum în sondaje ºi care vor trebui achitate la viitoarele chemãri la urne.
P.S. O veritabilã mostrã de iresponsabilitate politicã o reprezintã aceastã declanºare prematurã a campaniei pentru primãria Capitalei în care s-a angajat Elena Udrea – confirmându-ºi astfel, implicit, eºecul din cele douã domenii ministeriale pe care le pãstoreºte pãgubos: Dezvoltarea ºi Turismul.