Crin Antonescu a spus cu voce tare un lucru pe care tot mai multi liberali il gandesc: PNL-ul ar trebui sa-si caute deja un candidat la presedintie. Motivele sunt doua: primul - ca de multa vreme, deja, Traian Basescu nu mai reprezinta interesele acestui partid; si doi - alianta cu PD, in numele careia acesta a fost susti-nut, nu mai functioneaza.Crin Antonescu indeplineste, poate fara sa vrea, un rol de cutie de rezonanta pentru acele lucruri care trebuie spuse, dar pe care nu pot - din varii motive - sa si le asume cei din gura carora ar suna autorizat. Imaginati-va ce-ar iesi daca ideile ar fi puse in circulatie de prudentul nostru premier? N-ar putea ramane fara urmarile - probabil extrem de grave - pe care le-ar putea implica. Asa insa, ramane rezerva ca, nonconformist cum il stie o lume intreaga inca de pe vremea cand purta plete, Antonescu poate sa zica ce vrea despre presedinte, mai ales ca a zis destule, de cam acelasi calibru si despre seful sau de partid.Evident ca ideea nu poate fi acceptata, mai ales acum, intr-un moment extrem de important - suntem in preajma raportului de tara care ne va da, mai mult ca sigur OK-ul pentru aderarea de la 1 ianuarie 2007. Cu sau fara clauze de salvgardare (oricum, afara nu prea vor putea sa ne dea, daca nu ne vom dovedi suficient de seriosi sau de competenti. Vor prefera sa ne oblige sa devenim si una si alta, cu instrumentele pe care Uniunea le are la indemana...) Apoi, le cade ca bata-n balta, intr-o faza de perceptie publica in care, cu toate gafele, traznaile si diversiunile sale, Basescu se bucura de un coeficient confortabil de incredere publica. Probabil ca acesta va mai scadea pana in 2009, o contributie importanta va avea si faza de debut a integrarii, cu importante costuri sociale, dar pana atunci mai este, si nici soarta guvernului si a liderului sau nu va putea fi mai buna. Ba din contra: este de asteptat ca avand comanda, PNL-ul sa sufere in continuare pierderi de imagine, mai ales ca ministrii sai nu sunt nici pe departe comparabili cu cei ai PD-ului. Macar cu cativa dintre acestia.Asadar, o candidatura proprie, daca este dorita, trebuie pregatita. Cine va fi omul pe care liberalii se vor simti capabili sa i-l opuna lui Basescu? Cat de rezistent va fi acesta la proba “ve-ritatii” (cand vor incepe ziarele si “informaticienii” sa-l caute la biografie)? PNL-ul pare condamnat sa-si repete la nesfarsit ero-rile. Este deja in pragul unei noi sciziuni, dupa cele care au facut din el cel mai clonat partid de-a lungul timpului. Refuzul sustinerii presedintelui in exercitiu pentru o noua alegere a mai fost exersat de Stoica, in 2000. Atunci partidul s-a salvat de la o disolutie de tip taranist, sacrificandu-l pe Constantinescu, cel care, intr-un fel, ii adusese la putere. Dar Basescu nu e Constantinescu, iar sansele lui de a castiga fie si pe cont propriu, doar cu sustinerea PD-ului, raman deocamdata considerabile.Ce ramane, atunci, din acest exercitiu? Foarte putin. Probabil, o noua dezaprobare, in doi peri, a lui Crin Antonescu si perpetuarea sistemului de dublu standard in “sanctionarea” opozantilor din interior.