ÃŽntr-o veritabilã maree de politicianism ieftin ºi de intoleranþã partinicã, mai transpare ºi câte un gest de normalitate. Participând la un talk-show dedicat problemei - spinoase - a datoriei IRAKULUI cãtre România, fostul ministru de finanþe Mihai Tãnãsescu a gãsit resursele morale ºi intelectuale de a nu se posta pe o clasicã poziþie de Gica-Opoziþie ºi sã înfiereze o acþiune discutabilã a actualului Executiv. Datoria Irakului are deja o istorie de aproape douã decenii. ÃŽncã de prin 1985 ea ajunsese la nivelul record de peste un miliard ºi jumãtate de dolari. Care este mecanismul unui asemenea proces economic au încercat sã explice în emisiune doi foºti miniºtri de Finanþe, chiar dacã pe vremea când se întâmplau aceste lucruri ei nu fãceau parte din mecanismele implicate. Practic, în speranþa de a deveni un jucãtor însemnat pe piaþa petrolului, Ceauºescu a mizat pe prietenia sa cu Saddam Hussein, cãruia ia livrat mãrfuri româneºti în schimbul aurului negru, de care Irakul dispunea din belºug. Dealtfel, Petromidia a fost construitã special pentru petrolul irakian.Numai cã evenimentele i-au fost potrivnice. A fost rãzboiul lung cu Iranul, care l-a împiedicat pe Saddam sã-ºi achite datoriile, iar acestea s-au acumulat pânã la nivelul la care le-a gãsit cãderea dictaturii. ÃŽn 1990, noul regim de la Bucureºti a realizat cu Saddam un acord de platã a circa 70% din datorie într-un termen de 7 ani. A venit însã conflictul cu Kuweit-ul ºi acþiunea de pedepsire lansatã de americani. Dupã aceasta, pentru aproape 13 ani, dosarul datoriei Irakului s-a închis practic, nemaifiind abordat de nici una dintre pãrþi. Dupã cãderea lui Saddam, România nu a aderat la Clubul de la Paris, care a ºters 80% din datoriile Irakului, sperând sã obþinã mai mult pe cont propriu. Speranþã iluzorie. Recent, autoritãþile române au semnat cu reprezentanþii Irakului un acord prin care se convine plata eºalonatã a mai puþin de un miliard, într-o perioadã de 26 de ani! Reacþiile au fost acute: România renunþã la datorie - a fost laitmotivul. Vom plãti din buzunare datoria! Mihai Tãnãsescu apreciazã însã cã decizia este una politicã, pentru care guvernul îºi asumã rãspunderea. E greu de spus dacã e bunã sau rea. Rãspunsul îl va da doar cursul evenimentelor. Este însã o cale necesarã de reglementare a relaþiilor bilaterale, care deschide ºi alte porþi, dacã va fi cazul. Cã Tãnãsescu nu sa repezit sã-l stigmatizeze pe omologul sãu Vlãdescu, sau pe liderul Tãriceanu - este o chestiune de bun simþ ºi de realism politic. Care dacã ar fi mai des prezente în viaþa noastrã publicã ar aduce cu sine schimbãri de ansamblu în societatea româneascã. Cele îndelung aºteptate.
|