Într-o veritabilã maree de politicianism ieftin Âşi de intoleranĂžã partinicã, mai transpare Âşi câte un gest de normalitate. Participând la un talk-show dedicat problemei - spinoase - a datoriei IRAKULUI cãtre România, fostul ministru de finanĂže Mihai Tãnãsescu a gãsit resursele morale Âşi intelectuale de a nu se posta pe o clasicã poziĂžie de Gica-OpoziĂžie Âşi sã ĂŽnfiereze o acĂžiune discutabilã a actualului Executiv. Datoria Irakului are deja o istorie de aproape douã decenii. Încã de prin 1985 ea ajunsese la nivelul record de peste un miliard Âşi jumãtate de dolari. Care este mecanismul unui asemenea proces economic au ĂŽncercat sã explice ĂŽn emisiune doi foÂşti miniÂştri de FinanĂže, chiar dacã pe vremea când se ĂŽntâmplau aceste lucruri ei nu fãceau parte din mecanismele implicate. Practic, ĂŽn speranĂža de a deveni un jucãtor ĂŽnsemnat pe piaĂža petrolului, CeauÂşescu a mizat pe prietenia sa cu Saddam Hussein, cãruia ia livrat mãrfuri româneÂşti ĂŽn schimbul aurului negru, de care Irakul dispunea din belÂşug. Dealtfel, Petromidia a fost construitã special pentru petrolul irakian.Numai cã evenimentele i-au fost potrivnice. A fost rãzboiul lung cu Iranul, care l-a ĂŽmpiedicat pe Saddam sã-Âşi achite datoriile, iar acestea s-au acumulat pânã la nivelul la care le-a gãsit cãderea dictaturii. În 1990, noul regim de la BucureÂşti a realizat cu Saddam un acord de platã a circa 70% din datorie ĂŽntr-un termen de 7 ani. A venit ĂŽnsã conflictul cu Kuweit-ul Âşi acĂžiunea de pedepsire lansatã de americani. Dupã aceasta, pentru aproape 13 ani, dosarul datoriei Irakului s-a ĂŽnchis practic, nemaifiind abordat de nici una dintre pãrĂži. Dupã cãderea lui Saddam, România nu a aderat la Clubul de la Paris, care a Âşters 80% din datoriile Irakului, sperând sã obĂžinã mai mult pe cont propriu. SperanĂžã iluzorie. Recent, autoritãĂžile române au semnat cu reprezentanĂžii Irakului un acord prin care se convine plata eÂşalonatã a mai puĂžin de un miliard, ĂŽntr-o perioadã de 26 de ani! ReacĂžiile au fost acute: România renunĂžã la datorie - a fost laitmotivul. Vom plãti din buzunare datoria! Mihai Tãnãsescu apreciazã ĂŽnsã cã decizia este una politicã, pentru care guvernul ĂŽÂşi asumã rãspunderea. E greu de spus dacã e bunã sau rea. Rãspunsul ĂŽl va da doar cursul evenimentelor. Este ĂŽnsã o cale necesarã de reglementare a relaĂžiilor bilaterale, care deschide Âşi alte porĂži, dacã va fi cazul. Cã Tãnãsescu nu sa repezit sã-l stigmatizeze pe omologul sãu Vlãdescu, sau pe liderul Tãriceanu - este o chestiune de bun simĂž Âşi de realism politic. Care dacã ar fi mai des prezente ĂŽn viaĂža noastrã publicã ar aduce cu sine schimbãri de ansamblu ĂŽn societatea româneascã. Cele ĂŽndelung aÂşteptate.