Dacã acest lucru s-ar fi Întâmplat cu vreo ºapte ani În urmã, ar fi nãscut dispute dure ºi categorice, În cursul cãrora s-ar fi recurs la arsenalul clasic al argumentelor de tip totalitar. Astãzi Însã s-a gãsit loc pentru a-l consemna doar În câte un colÞ de ziar. ªi cu asta, basta.

Deºi lucrurile sunt mai complicate decât apar la o privire fugarã. Sigur, faptul cã familia Zoei Ceauºescu (devenitã Oprean, prin cãsãtorie) κi revendicã bunurile confiscate de Parchetul General În toiul acÞiunilor revoluÞionare nu poate sã aparã decât ca o fireascã Întoarcere la regulile democraÞiei ºi ale statului de drept. JustiÞia urmeazã sã decidã dacã fiica dictatorului, cetãÞean al României, În virtutea unui drept elementar, este ÎndreptãÞitã sã cearã ºi sã i se Înapoieze lucrurile luate din casã. Lucruri care nici corpuri delicte nu erau ºi nici cine ºtie ce valoare nu aveau. O societate care respectã dreptul la proprietate (În treacãt spus, un drept peste care pãrinÞii sãi treceau cu uºurinÞã) trebuie sã respecte ºi dreptul Zoei Ceauºescu ºi probabil cã instanÞa abilitatã o va face.

Chestiunea delicatĂŁ este ĂŽn altĂŁ parte, Âşi anume la Parchetul General. AdicĂŁ ĂŽn instituĂžia care, dupĂŁ o strĂŁveche tradiĂžie, a ĂŽntors armele la momentul oportun Âşi ai cĂŁrei slujbaÂşi (nu toĂži, e drept) s-au transformat peste noapte din anchetatori zeloÂşi ai huliganilor de la TimiÂşoara Âşi BucureÂşti, ĂŽn acuzatori hotĂŁrâÞi ai nomenclaturii, pe care au pedepsit-o, ĂŽn primĂŁ instanÞã, prin confiscarea unor bunuri. A fĂŁcut, ĂŽn aceeaÂşi bunĂŁ tradiĂžie, fĂŁrĂŁ a mai face hârtii Âşi forme. ĂŽn consecinÞã directĂŁ, bunurile respective -ĂŽntre care Âşi cele reclamate de Zoe CeauÂşescu - s-au pierdut, "pe drum“, prin birourile de la Parchetul General sau chiar pe la casele unor procurori.

Între dosare de cercetãri ce ticsesc fiºetele Parchetului, fiþi însã siguri cã nu veþi gãsi nici unul care sã se refere la acest soi de jaf, practicat cu nonºalanþã în numele reprimãrii re-primatorilor. Poate cã procesul de care vorbeam ar putea fi un început în a se restabili un principiu fundamental al dreptului: cã în faþa legii, unii procurori nu sunt mai egali decât cei pe care-i cerceteazã.