Dupã ºapte inundaþii, doar o molimã ne mai lipsea ºi ministrul Flutur parcã a cobit când a informat, mãreþ, naþia cã în sfârºit gripa ar fi ajuns pe meleagurile noastre. Dacã bãnuielile experþilor noºtri se vor confirma la Londra, avem într-adevãr ghinion. Dar cum ghinionul ºi-l face ºi omul cu mâna lui, nu pot desface din lanþul cauzal efectele colaterale ale unui verdict pretimpuriu. Statistic, una dintre consecinþele gripei ar fi interzicerea exporturilor româneºti de carne de pui, circa 300 de tone zilnic, la preþul de 1.000 euro tonã. Nu doar cã interdicþia va funcþiona vreo ºase luni bune, asigurând pierderi importante companiilor româneºti, dar prin strigãtul victorios al dlui Flutur, interdicþia a fost devansatã cu cel puþin douã sãptãmâni, fãrã ca pentru importatori sã existe un pericol real. Cine va plãti aceste pagube? Cine va plãti ºi pagubele provocate de anihilarea turismului în Deltã. Tradiþional, în aceastã perioadã a toamnei sosesc în Deltã vânãtori de pretutindeni pentru a 'da' la sãlbãticiunile zburãtoare în trafic. Fãrã pericol de contaminare. Or, alerta dlui Flutur afecteazã grav turismul ºi încasãrile din cazare, hranã ºi taxe de vânãtoare. Dar pe astea, cine le plãteºte? Vreau sã fiu clar: nici nu-mi trece prin cap ideea cã în faþa acestei ameninþãri ar fi trebuit sã dãm dovadã de inconºtienþã ºi sã o ignorãm. Dar, aºa cum a observat ºi preºedintele Bãsescu, între circumspecþie ºi darea în stambã de dragul publicitãþii este o distanþã lungã, împãnatã de consecinþe pãguboase, iar modul în care s-a efectuat intervenþia la Ceamurlia a fost pripit ºi haotic, oferind mass-media internaþionalã spectacolul grotesc ºi alarmist al unei catastrofe administrative. Spuneam cã dupã cele ºapte inundaþii, doar ceva de genul ãsta ne mai lipsea ca sã punã capac unui an de ghinioane ºi de bâlbâieli ale cãror urmãri vor cântãri greu într-o balanþã în care, pe talerul celor bune nu se vede mai nimic. |