Cã suntem o naþiune meteo-dependentã o demonstreazã ºi iniþiativa legislativã de la Senat care propune înlocuirea actualei date a Zilei Naþionale, cu una mai cãlduroasã, în Mai. Într-un fel, iniþiatorii au dreptate: deobicei, în aceastã perioadã este frig ºi frigul descurajeazã participarea ºi entuziasmul, aþâþând spiritele.
Aºa se explicã faptul cã în majoritatea cazurilor, în aceste douã decenii, festivitãþile au fost presãrate cu mai mici sau mai mari scandaluri, cu boicotãri din partea unor grupãri politice, nemulþumite în general, ceea ce n-a fãcut decât sã umbreascã – dacã mai era nevoie – evenimentul.
Spuneam cã noi, românii, suntem meteodependenþi. ªi aºa este. Ziua de 23 August s-a bucurat – în ciuda ilegitimitãþii ei - de o certã popularitate datoritã vremii frumoase ºi cãlduroase care scotea din casã mulþimi dornice nu doar de spectacol, dar ºi de “chilipirurile” timpului – berea ºi cremvurºtii care nu se puteau procura tot timpul. Pânã ºi Revoluþia, din 22 Decembrie 1989, mã îndoiesc cã s-ar mai fi produs dacã era ger sau viforniþã. ÃŽntr-o asemenea eventualitate am mai fi pus o hainã pe noi ºi am fi aºteptat un alt prilej, mai suportabil. Mi-e gre sã cred cã în alte condiþii mulþimea ar fi ieºit ºi rãmas în stradã o noapte întreagã, cum s-a întâmplat atunci.
Aºa încât înclin sã cred cã propunerea Senatului – acceptatã tacit din cauzã cã domnii de acolo aveau alte probleme de dezbãtut decât legile – meritã sã fie luatã în considerare la camera decizionalã. ÃŽn fond, 10 Mai vorbeºte tot despre unitate naþionalã ºi independentã, ca ºi 24 Ianuarie dealtfel, doar cã e poziþionatã într-un interval mai favorabil activitãþilor oficiale în aer liber. Putem lua exemplu de la fraþii noºtri latini, care se bucurã în fiecare an, de 14 Iulie, sau de “Marele Licurici” care tot în Iulie, dar pe 4, sãrbãtoreºte cu fast Ziua Naþionalã.
Cu 10 Mai vor fi mai fericiþi ºi monarhiºtii – câþi or mai fi - ºi pro-europeni – nu puþini ºi, în general, cam toatã lumea. |