ÃŽntre solemnitatea exoticã a prenumelui – William – ºi neaoºismului onomastic – Brânzã - al distinsului personaj politic cu acelaºi nume existã o potrivire prin care întâmplarea a egalat geniul lui Caragiale.
Dl Brânzã este emblematic pentru etapa actualã ºi se înscrie într-o veritabilã tradiþie de gen – din care mai fac parte Muscã, Fluture, Plãcintã, Vãcãroiu – legitimatã de aceeaºi extracþie care cu vreo jumãtate de veac în urmã garanta „originea sãnãtoasã”. Dl deputat de diaspora Brânzã este un stâlp al puterii actuale. Nu doar prin faptul, pe care nu pierde nici un prilej ca sã-l aminteascã, de a fi cel care l-a fãcut, practic, preºedinte pe Traian Bãsescu, prin voturile achiziþionate printr-o costisitoare campanie spaniolã, ci ºi prin influenþa crescândã pe care o are în interiorul unui partid în care competiþia este tot mai acerbã.
Spirit pragmatic, dl Brânzã n-a ezitat nici un moment în a solicita rãsplata jertfei patriotice. ªi anume, restituirea, sub formã de contracte comerciale cu statul, a sumelor ºi a efortului investite în companie. A obþinut deja ceva, între acestea cel mai celebru fiind contractul de stârpire a ºobolanilor de la Metrou (nu este nici o figurã de stil!) pentru care firma de care este legat prin fire necunoscute muritorilor de rând încaseazã milioane. De euro. Dl Brânzã este însã unul dintre nemulþumiþii actualei etape. Faþã de ce vede el cã încaseazã alþii, cu merite incontestabil mai mici, porþia sa pare insignifiantã. ªi atunci se zbate. Unde nu merge cu vorba bunã, bagã vorbe rele la urechile conducerii. Unde nu merge nici aºa, atacã direct. Deja vrea doi-trei miniºtri poartã pe funduri amprenta dentarã a dlui Brânzã. Acþiunea sa se înscrie într-un context mai larg, cel al competiþiei populare declanºate în PDL odatã cu înrãutãþirea situaþiei economice care face sã se poatã fura mai greu ºi furtul sã se vadã mai uºor. Mulþi – între care ºi personajul nostru – considerã cã dl Boc s-a copt ºi, prin urmare, pomul partidului trebuie scuturat. Cine e în stare sã se þinã bine, poate lua locul spre vârf. Cine nu, nu. Dl Brânzã nu þinteºte chiar vârful – realizeazã cã cu numele sonor pe care-l poartã n-ar putea face mare scofalã – dar are ºi el oamenii lui pe care e dispus sã-i împingã cu toatã forþa pe care i-o dau caloriile proprii. Iar în calea acestor oameni se aflã alþii, care trebuie înlãturaþi mai mult sau mai puþin politicos, dar cu siguranþã ferm.
ÃŽn PDL <personname productid="se apropie ziua cuþitelor" w:st="on" /><personname productid="se apropie ziua" w:st="on" />se apropie ziua</personname /> cuþitelor</personname /> lungi. Din depãrtare se aude deja zgomotul pe care-l face tocitoarea ce dã ascuþime instrumentului politic de bazã. Iar dl Brânzã stã la coadã cu panoplia din dotare …
|
| Accesari:
2747
|
Adauga o opinie