Am fost în ultimul week-end la mare. La Mamaia. N-am mai trecut prin "perla" litoralului de mulþi ani. Cred cã vreo zece. De aceea nici nu mi-am putut da seama cât de spectaculos se dezvoltase pânã în crizã. Am vãzut însã cât de ºocant a cãzut dupã aceea. Mamaia rãmâne cea mai solicitatã staþiune de pe Litoral. Are avantajul de a fi cea mai la îndemânã pentru cei care vin din þarã. Ca sã ajungi în celelalte, din Sud, ai nevoie de nervi tari, mai ales dacã prinzi un week-end din ãsta, aglomerat ºi mai ºi vii de la Cernavodã pe ºoseaua care stranguleazã traficul pânã o fi gata toatã autostrada.
Mamaia se umple-ochi în week-end-urile din August. Durata medie a sejururilor anului este de trei zile: de vineri pânã duminicã. Durata sezonului-plin (vorba vine) este de o lunã: de prin 20 iulie, pânã prin 20 August. Este intervalul în care cine poate dã buzna sã prindã puþin bronz estival. Puhoaiele de oameni nu aduc însã ºi încasãri record.
ÃŽn timp ce restaurantele clasice ºomeazã, autoservirile sau “alimentarele” sunt luate cu asalt. Principiul cãlãuzitor este ca omul sã cheltuiascã cât mai puþin din puþinul pe care-l are. Se mãnâncã pe terasã, pe plajã, în parcãri ºi prin camerele de hotel. Unele restaurante nici nu mai angajeazã personal. Ce sã facã cu el. Mihai, ºef ºi proprietar de restaurant central, îºi aduce aminte cu nostalgie de anii de dupã revoluþie, când hotelul se umplea cu familii de mineri. Bucãtãria zbârnâia. Dar ãia veneau pe banii sindicatului. Acum sindicatul nu mai are fonduri ca sã-ºi trimitã nici ºefii. Preþurile din restaurant sunt decente, dar omul face comparaþii cu autoservirea ºi vede cã acolo e mai ieftin. Nu vede însã grenajul, care e la jumãtate. ªi nici diferenþa dintre o faþã de masã ºi o masã soioasã. Dacã hotelurile ºi restaurantele suferã, prosperã comerþul cu de toate.
Celebra falezã a Mamaiei, pe care-ºi etalau noii îmbogãþiþi luxul, s-a transformat într-un bazar multicolor. Nici telegondola – mândria lui Mazãre – nu mai atrage prea multã lume. Iar de când s-a desfiinþat taxa de staþiune ºi maºinile intrã libere printre cabinele ca la autostradã, drumurile staþiunii s-au umplut de gropi ºi de hârtoape. Nu s-a mai asfaltat nimic de doi ani – de când Primãria nu mai încaseazã de la cei care trec pe aici.
Hoteluri de lux, ca Rex, sunt închise. Ãsta ºi-a schimbat stãpânul. Prea multe construcþii noi nu s-au ridicat, iar ultimele hoteluri comuniste dateazã de prin 1987-1988. “Pun pariu cã în doi-trei ani, centrul de atracþie se mutã la Nãvodari!” – îmi spune Mihai, ºi ºtie ce spune. Dupã ce se terminã Mamaia, încep construcþiile de lux care profitã de plaja imensã ºi de liniºtea din jur.
Multe condominium-uri, siluete îndrãzneþe ºi, mai ales, selecþie naturalã. Aici n-au ce cãuta cei cu bani puþini, chiar dacã cei cu bani mulþi s-au mai rãrit, iar unii dintre proprietarii de chilipiruri, de prin 2008-2009, acum n-au bani sã plãteascã cheltuielile de întreþinere de peste an.
Mamaia a mai trecut un sezon, iar ministrul Udrea se laudã cu recordurile duminicale. Rezultatele acestora nu se vãd însã ºi în punga Finanþelor. Cei care se mai pricep afirmã cã într-un sezon estival statul încaseazã doar vreo 10 la sutã din cât i s-ar cuveni, cu taxe ºi impozite. Evaziune e sport naþional. ªi estival.