ÃŽntr-un interviu acordat în exclusivitate ziarului „Ultima Orã”, Gheorghe Flutur spune cã „s-ar întoarce oricând la Agriculturã”. ªi aproape cu orice preþ, aº adãuga, ºtiind bine cu câte regrete a pãrãsit postul de ministru atunci când Tãriceanu i-a aplicat cunoscutul ºut în fund, dupã trecerea sa de partea „aripii” Stolojan, ºi cât de dezamãgit a fost cã Bãsescu nu l-a susþinut, în contra ºefului guvernului. Pentru cã, în mintea sa, nu foarte înzestratã cu IQ, pãdurarul din Suceava sperase cã va aduce noului partid ºi zestrea de influenþã ºi de logisticã pe care o avea la dispoziþie la Ministerul Agriculturii.
Gheorghe Flutur, un politician modest ºi limitat, care a apucat sã încalece valul liberal, a fost unul dintre beneficiarii peste mãsurã ai privilegiilor ºi avantajelor pe care le oferã o sinecurã ministerialã, iar cât a fost în fruntea bucatelor n-a fãcut altceva decât sã-ºi facã propagandã ieftinã prin cele mai jenant de populiste metode. Discursul sãu politic s-a limitat în toatã aceastã perioadã, la preamãrirea valorilor liberale (cu care astãzi dã de pãmânt) ºi la vestejirea continuã ºi nemiloasã a partidului de opoziþie care-i fãcuse „uitate” patru dosare penale de pe vremea când administra discreþionar pãdurea statului din nordul sãlbatic. Nu-mi este prea clar nici acum ce l-a determinat pe Flutur sã treacã din vaporaºul lui Tãriceanu în ºalupa lui Bãsescu, într-un moment în care dispunea de toate avantajele pe care le oferã exercitarea puterii. Probabil calculul eronat cã în bãtaia dintre cei doi foºti aliaþi urma sã câºtige Bãsescu. N-a fost însã sã fie aºa: Tãriceanu n-a pierdut, pãstrând de partea sa avantajele deciziilor executive ºi punându-l nu odatã pe preºedinte în situaþii delicate. Vrând – nevrând, Flutur a împãrtãºit soarta partidei, fiind nevoit sã consume pâinea neagrã ºi neapetisantã a Opoziþiei, dar mai ales puþinãtatea resurselor. Din vicepreºedinte al unui partid mare (vorba vine) Flutur a devenit preºedinte executiv al unui partid minuscul ºi menirea sa principalã îm acest moment este ca PLD-ul sã câºtige mãcar un loc de europarlamentar, ca sã scape de Stolojan ºi sã ia el tot caimacul unei viitoare fuziuni prin absorbþie (pe principiul „lupul ºi iedul”) cu Partidul Democrat.
Pânã atunci Flutur nu-ºi poate permite altceva decât sã viseze. La comunicatele zilnice pe care le dãdea de pe scãrile ministerului, privitoare la evoluþia aviarei (despre care Remeº n-a gãsit nicio atribuþie atestare documentarã în scriptele ministerului), la pupãturile în bot a viþeilor de pe la expoziþii, la nãºirea vreunui cuplu dornic de reclamã, dar mai ales la chiolhanurile care se încingeau pe la inspecþiile din teritoriu.
Deocamdatã, dl Flutur doar viseazã ºi petrece pe la „împinge tava” la bufetul Parlamentului.