După orice scrutin electoral - dar mai ales unul ca cel abia încheiat - după ce-şi spun cuvântul, cum ştiu ei mai bine, analiştii şi păreriştii, ar trebui să urmeze, logic, evaluarea proprie. Fiecare partid ar trebui să ia la puricat faptele: Ce au avut şi ce au pierdut? Ce-au sperat şi ce a ieşit? Dar, mai ales, cine plăteşte oalele sparte? Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba, mai ales când nimeni nu a prea reuşit să-şi atingă obiectivele, mai mult sau mai puţin pretenţioase.Cu siguranţă că, la o vedere de ansamblu, PSD este principalul perdant. Faţă de obiectivele propuse - acela de a câştiga ambele categorii, şi parlamentul şi preşedinţia - realizările sunt modeste. Preşedinţia a fost pierdută la 'mustaţă', iar parlamentarele le-au oferit un scor insuficient pentru a forma un nou guvern. După ce, aproape un an de zile înainte de alegeri, partidul s-a scăldat în apa călduţă a sondajelor care-i prevedeau un viitor strălucit (cele în care era creditat cu peste 50% la ambele capitole nici n-au mai fost date publicităţii, de jenă!), a urmat duşul rece al localelor, după care au venit puhoaiele parlamentarelor şi prezidenţialelor. Pentru o formaţiune care a dispus de toate pârghiile necesare pentru a-şi asigura viitorul - şi aici mă gândesc exclusiv la mijloacele legale - PSD s-a dovedit ori naiv, ori neglijent. N-a luat prea tare în seamă semnalul popular de la locale. A întârziat cu curăţirea rândurilor sale de baronii incomozi până când gestul a devenit aproape inutil. A mizat prea mult pe aparat, neglijând semnalele publice aşteptate de electorat. A făcut o propagandă electorală opulentă dar ineficientă. Şi, mai ales, n-a reuşit să vorbească limba electoratului. Pentru toate aceste erori cineva ar trebui să răspundă. Chiar dacă 'tăierea' unor capete nu mai poate aduce înapoi voturile fugite, partidul acesta are nevoie de o privire mai critică spre sine. Şi de o identificare mai clară a slăbiciunilor şi inabilităţilor de care au dat dovadă cei care au avut ca misiune câştigarea alegerilor. Fără un astfel de examen, fără o evaluare sinceră, până la incomoditate, a nenumăratelor erori comise de o formaţiune care, altfel, a făcut şi nu puţine lucruri bune, partidul domnului Năstase şi, mai nou, al domnului Iliescu, nu poate spera să-şi recapete prea curând locul pe care crede că îl merită.