Dacã vreun senator sau deputat dintre cei vreo cinci sute, aruncaþi cu furca în parlament, vrea sã se remarce, n-are altã soluþie decât sã-ºi anunþe la microfonul plenului demisia din partidul care l-a adus acolo ºi trecerea, în semn de protest, într-o altã formaþiune. De zece ani aceastã formulã a scos din anonimat peste o sutã de personaje care n-au rãmas (dacã au rãmas) în analele instituþiei decât prin aceastã unicã ºi curajoasã intervenþie. Sãptãmâna aceasta a adãugat pe listã încã trei reprezentanþi ai naþiunii: domnii Bucur, Pãduroiu ºi Duþã, tustrei proaspeþi membri ai partidului - revelaþie al ultimului scrutin. Ei au folosit o întreagã zi pentru a relata cu lux de amãnunte, tuturor celor interesaþi sau nu, motivele gestului lor de profund curaj ºi de maximã responsabilitate civicã: protestul împotriva "cultului personalitãþii" instaurat de Vadim ºi al camarilei sale de foºti securiºti care blocheazã accesul "tineretului" cãtre biroul tribunului! Auzi, dom'le! Habar n-aveam de chestia asta. Îmi închipui, deja, surprinderea cu care cei trei au descoperit, pe parcursul celor cinci luni de parlamentariat, aceste triste adevãruri, despre care nu ºtiau nimic atunci când au fost puºi pe liste. Când ei erau, probabil, convinºi, cã liderul PRM este un heruvim care aºteaptã cu braþele deschise forþe noi care sã împrospãteze rezerva de cadre a partidului! Asta este, evident, partea frumoasã, luminoasã, a problemei. Cea întunecatã este cã ei ºtiau foarte bine unde ºi în ce intrã, doar cã mirajul parlamentului i-a fãcut sã creadã cã se poate trece cu uºurinþã peste aceste "inconveniente" minore. Realitatea este cã cei trei domni, ca ºi ceilalþi vreo sutã, sunt niºte voiajori politici pentru care noþiunile de onestitate, corectitudine sau fair-play n-au nici o valoare. Ar avea într-un singur caz: acela în care demisia lor din partid ar fi însoþitã ºi de demisia din parlament. Aºa ceva nu s-a vãzut însã, pânã acum la parlamentarul român de tranziþie, om mai apropiat privilegiilor decât principiilor. |