Într-un film franţuzesc, văzut prin anii'80, era vorba despre o competiţie politică în care personajul pozitiv pierdea în faţa celui negativ din cauza unor erori pe care le făceau membrii familiei sale. Lecţia câştigătorului era următoarea: în politică, trebuie să trăieşti sub un clopot de sticlă, în care totul se vede şi se ştie! Mi-a fost mai greu să înţeleg atunci, decât îmi e astăzi, morala acestei exprimări. Mi-a revenit în minte odată cu acuzele la adresa lui Băsescu, în replică la atacul său la Mitrea: şi anume la faptul că, în baza unor contracte din 1999, firma "Triton Company", în care preşedintele PD deţinea 20 la sută din capitalul social, a încasat aproape două miliarde de lei din repararea unor nave, de la două regii aflate în subordinea ministerului pe care chiar atunci îl conducea Traian Băsescu. Explicaţiile pe care le-a dat primarul general, oscilând între "nu sunt sigur" şi "nu-mi aduc aminte" - atunci când a fost prima dată întrebat dacă a avut astfel de activităţi şi până la "nu sunt acţionar majoritar" şi "n-am spus la nimeni să le dea contracte", au fost departe de a convinge. Nu că cineva ar avea ceva împotrivă ca dl Băsescu să-şi îmbunătăţească nivelul de trai de funcţionar al statului, prin niscai investiţii private. Dar, atunci când strigi în stânga şi în dreapta, "jos cu profitorii!", "ruşine celor care sug sângele poporului", e musai să fii curat ca lacrima ca să te creadă cineva. Când îţi asumi rolul de justiţiar, de apostol al dreptăţii, trebuie să trăieşti sub acel clopot de sticlă de care pomeneam. Or, nu va convinge pe nimeni dl Băsescu - prin faptul că n-a spus nimănui să dea lucrări partenerilor săi de firmă. Nici nu era nevoie: oamenii se orientează de cele mai multe ori, iar dorinţa de a fi pe placul şefului este direct proporţională cu poziţia acestuia pe scara ierarhică. Dacă dl Băsescu ar fi interzis în mod expres subordonaţilor săi să facă lucrări cu firmele în care era acţionar, astăzi am fi putut spune: jos pălăria, are dreptate să dea de pământ cu Mitrea şi cu alţii. Dar aşa. Aşa, dl Băsescu, riscă să-şi compromită mesajul, în calitatea sa ad-hoc de unică "voce" a Opoziţiei.  Cam răguşită.