Într-un film franțuzesc, văzut prin anii'80, era vorba despre o competiție politică în care personajul pozitiv pierdea în fața celui negativ din cauza unor erori pe care le făceau membrii familiei sale. Lecția câștigătorului era următoarea: în politică, trebuie să trăiești sub un clopot de sticlă, în care totul se vede și se știe! Mi-a fost mai greu să înțeleg atunci, decât îmi e astăzi, morala acestei exprimări. Mi-a revenit în minte odată cu acuzele la adresa lui Băsescu, în replică la atacul său la Mitrea: și anume la faptul că, în baza unor contracte din 1999, firma "Triton Company", în care președintele PD deținea 20 la sută din capitalul social, a încasat aproape două miliarde de lei din repararea unor nave, de la două regii aflate în subordinea ministerului pe care chiar atunci îl conducea Traian Băsescu. Explicațiile pe care le-a dat primarul general, oscilând între "nu sunt sigur" și "nu-mi aduc aminte" - atunci când a fost prima dată întrebat dacă a avut astfel de activități și până la "nu sunt acționar majoritar" și "n-am spus la nimeni să le dea contracte", au fost departe de a convinge. Nu că cineva ar avea ceva împotrivă ca dl Băsescu să-și îmbunătățească nivelul de trai de funcționar al statului, prin niscai investiții private. Dar, atunci când strigi în stânga și în dreapta, "jos cu profitorii!", "rușine celor care sug sângele poporului", e musai să fii curat ca lacrima ca să te creadă cineva. Când îți asumi rolul de justițiar, de apostol al dreptății, trebuie să trăiești sub acel clopot de sticlă de care pomeneam. Or, nu va convinge pe nimeni dl Băsescu - prin faptul că n-a spus nimănui să dea lucrări partenerilor săi de firmă. Nici nu era nevoie: oamenii se orientează de cele mai multe ori, iar dorința de a fi pe placul șefului este direct proporțională cu poziția acestuia pe scara ierarhică. Dacă dl Băsescu ar fi interzis în mod expres subordonaților săi să facă lucrări cu firmele în care era acționar, astăzi am fi putut spune: jos pălăria, are dreptate să dea de pământ cu Mitrea și cu alții. Dar așa. Așa, dl Băsescu, riscă să-și compromită mesajul, în calitatea sa ad-hoc de unică "voce" a Opoziției. Cam răgușită. |