Puteam sã vã mai minþim vreo ºase luni – zice cu dezarmantã sinceritate ministrul de Finanþe – ºi sã vã spunem cã va fi bine. Dar nu va fi – concluzioneazã el, inducând implicit ideea cã actualele mãsuri de austeritate care au ridicat deja þara în capul Guvernului nu vor fi suficiente ºi cã urmeazã altele, pânã la - vorba lui ªeitan – tãieri de lefuri de 50-70%!
Declaraþii asemãnãtoare fãcea, zilele trecute, ºi ministrul Berceanu, care se referea la „minciunile prin omisiune”. Nu poþi sã nu te întrebi ce a generat aceastã crizã de sinceritate printre membrii unui guvern care de când e în funcþie nu face altceva decât sã se strãduiascã în a da populaþiei speranþe deºarte ºi încredere într-un viitor destul de întunecos.
N-avem de unde sã ºtim dacã pe respectivii miniºtri i-a luat pur ºi simplu gura pe dinainte sau este un demers programat, efectuat la comanda unor specialiºti în marketing politic. Oricum ar fi, devine limpede faptul cã acest guvern ne-a minþit ºi ne minte în continuare – lucru pur ºi simplu de neadmis într-o democraþie autenticã. ªi ne mint fãrã teama cã vor fi penalizaþi.
Sã revenim însã la mincinosul „nr. 1” al Guvernului: Sebastian Vlãdescu. Este un ministru cu experienþã – a mai îndeplinit aceastã funcþie în timpul Guvernului Tãriceanu, reprezentând PNL. A fost remaniat în urma unor neînþelegeri avute cu premierul de atunci. A revenit la afaceri, pãstrând legãturile cu puterea prin funcþiile de reprezentant în diverse consilii de administraþie sau comisii de privatizare. Nu s-a remarcat prin absolut nimic, în primul sãu exerciþiu ministerial, decât printr-o agreabilã bonomie ºi prin faima de cuceritor de inimi slabe, având la activ o spectaculoasã „deturnare” a nevestei propriului sãu fin. Cum a intrat în vederile „selecþionerului unic” Boc, rãmâne un mister. Dar, dupã eºecul înregistrat prin numirea unui inginer la cârma Finanþelor (Pogea) oricine putea sã parã mai bun. Cu precizarea cã în ograda proprie pedeliºtii n-au reuºit sã gãseascã un candidat valabil, fiind nevoiþi sã culeagã un candidat tocmai de la cei mai înverºunaþi inamici. Dar liberalii începeau sã aibã tradiþie în a fi abandonaþi la greu de propriii membri (o mai fãcuse ºi Cãtãlin Predoiu, fostul ºi actualul ministru al Justiþiei), aºa încât „transferul” lui Vlãdescu n-a mai mirat pe nimeni. ÃŽncã de la început Boc a indus ideea cã în postul-cheie al ofensivei anticrizã se instaleazã un veritabil vrãjitor, capabil sã dea cu ea de pãmânt. Vlãdescu ºi-a început mandatul cu câteva miºcãri de cadre spectaculoase: a adus, pe post de consilieri, un comic vestit al mai multor ecrane ºi un cântãreþ! Aceºtia urmau sã dea un suflu nou ministerului, prin impunerea unei alte imagini decât cea tradiþionalã. ªi au reuºit sã aducã instituþia pe prima paginã a tabloidelor. Nu ºtim prea bine ce a fãcut Vlãdescu pânã acum, în afara declaraþiilor contradictorii, date cu aerul acela sfãtos ºi atotcunoscãtor care te poate face sã crezi cã el ºtie ceva ce nu ºtii tu. Cert este însã cã nimic palpabil nu s-a întâmplat: economia a continuat sã se împleticeascã, aparatul de stat a rãmas intact, iar criza ºi-a înfipt bine colþii în nivelul de trai al populaþiei. Singurul lucru notabil care a venit dinspre Vlãdescu a fost lipsa sa de îngrijorare în legãturã cu o posibilã remaniere. N-au decât – a putut el sã spunã – aproape fericit sã se întoarcã la traiul sãu de epicurian iubitor de femei frumoase ºi maºini rapide (din care deþine veritabile colecþii).
Ce ne rãmâne? Nimic altceva decât sã aflãm de la Vlãdescu ºi alte adevãruri dureroase, cã de minþit nu mai are de ce sã ne mintã.
|
| Accesari:
2978
|
Adauga o opinie