Pentru românii ieºiþi din carantina ceauºistã, voiajul peste hotare continuã sã fie una dintre iluziile libertãþii. Chiar dacã - dincolo de reglementãrile pur legale - cea mai severã barierã rãmâne cea economicã, noi ne dorim sã ºtim cã, dacã într-o bunã zi vom dori (ºi vom putea) sã vedem Parisul, nimic nu ne va împiedica : nici serviciul nostru de paºapoarte, nici consulatul francez, nici grãnicerii Schengen. Nu conteazã cã - mai mult ca sigur - 95% dintre români nu vor vedea niciodatã Parisul. Principiul este imputant. Pânã una-alta Parisul e vãzut, pentru noi toþi, de cãtre dl Petre Roman, proaspãtul nostru ministru de Externe. Spuneam într-un comentariu trecut cã este, probabil, cea mai ridicatã compatibilitate între funcþie ºi om din întreaga noastrã nomenclaturã. Dl Roman are date naturale care-1 fac mai apt pentru o asemenea funcþie decât mulþi alþii. Nu doar tradiþionalul sãu poliglotism, sau ºarmul personal atât de bine exersat dupã Revoluþie, ci întreaga sa structurã de om dotat pentru a avea contacte. Cã domnia sa se simte precum peºtele în apã – dupã lunga vegetare în confortabilul, dar prea sedentarul fotoliu de preºedinte al Senatului - este mai mult decât evident din programul sãu. Ieri la Paris, mâine la Lisabona, sãptãmâna trecutã la Washington, iar cea viitoare Dumnezeu mai ºtie pe unde, dl Roman este un veritabil politician brownian. Miºcarea sa este doar în aparenþã dezordonatã. Obiectivele sale sunt clare ºi ele transpar din acþiunile ºi din declaraþiile curente. Este unul de fond - ºi el priveºte preºedinþia României la OSCE, din 2001, funcþie pentru care dl Roman se simte nu doar chemat, pe mãsurã ce ºansele sale pentru o înaltã magistraturã internã scad o datã cu popularitatea partidului. ªi un altul de conjuncturã: dl Roman ar dori - ºi se zbate pe mãsurã - sã înscrie în dreptul numelui sãu performanþa de a da cale liberã românilor spre Europa. De a obþine din partea Comunitãþii Europene înlãturarea odioaselor vize. Iar acesta ar fi, cu adevãrat, un motiv pentru care sã binemerite din partea concetãþenilor sãi, arãtând totodatã cã el ºi nimeni altul a fãcut ce n-au reuºit sã facã ceilalþi.
|
| Accesari:
2041
|
Adauga o opinie