S-ar putea ca ĂŽn câteva zile sĂŁ aflĂŁm dacĂŁ la anu' mai avem nevoie de vize pentru a hĂŁlĂŁdui liberi prin minunatul spaĂžiu Schengen. Chestiunea Ăžine, se pare, de bunĂŁvoinĂža austriecilor (cei cu lebedele) Âşi a italienilor (cei cu macaroanele), despre care se zice cĂŁ n-ar prea fi de acord. Sunt, surprinzĂŁtor de acord, nemĂžii, cei care au suferit pânĂŁ acum cel mai mult de pe urma setei de libertate a unora dintre conaĂžionalii noÂştri, ce au considerat cĂŁ cel mai propriu teren pentru exersarea talentelor lor de iuĂžealĂŁ de mânĂŁ Âşi vitezĂŁ de gândire este acela populat de mult prea serioÂşii germani. Oricum, Europa OccidentalĂŁ pare a-Âşi fi dat seama cĂŁ problema vizelor pentru români se pune ĂŽntr-un mod original: cei care doresc cu tot dinadinsul sĂŁ cĂŁlĂŁtoreascĂŁ, au fĂŁcut-o, o fac Âşi o vor face, indiferent de câte piedici li se vor pune. OpreliÂştea funcĂžioneazĂŁ perfect ĂŽn cazul celor care n-au nici chef Âşi nici bani sĂŁ se aventureze de-a lungul Âşi de-a latul Europei. AceÂştia sunt, ĂŽn principal, cei care respectĂŁ cu stricteĂže regulile vizelor Âşi al trecerii frontierei. AÂşa ĂŽncât, cum spuneam, diriguitorii comunitari par sĂŁ se fi ĂŽnĂželepĂžit acceptând ideea cĂŁ pe unde umblĂŁ bulgarii, pot sĂŁ umble Âşi românii, cĂŁ nu degeaba de Ăžinem de mânĂŁ pe la porĂžile tuturor instituĂžiilor prin care am dori sĂŁ tragem o raitĂŁ, dar nu prea ne dĂŁ mâna. Pentru oficialii de la BucureÂşti, vizele sunt o problemĂŁ de orgoliu Âşi de palmares propriu. Petre Roman ar fi vrut sĂŁ-Âşi ĂŽmpĂŁuneze mandatul de ministru de externe cu un trofeu, pe care ĂŽnsĂŁ prietenii sĂŁi europeni n-au catadixit sĂŁ i-l ofere. E rândul lui GeoanĂŁ, acum, care pe la mijlocul anului paria pe ce avea el mai drag cĂŁ ĂŽn septembrie avem vizele. I-au ĂŽnÂşelat Âşi lui, alĂžii, aÂşteptĂŁrile. Acum e rândul lui NĂŁstase: el, care cu carisma lui Âşi cu a nevestei, l-a vrĂŁjit pe Bush, sĂŁ nu-i ia faĂža lui Schroder, Chirac, Blair (chiar dacĂŁ ĂŁsta nu e ĂŽn Schengen) Âşi a celorlalĂži europeni? Atunci pentru ce-a mai fĂŁcut turneele pline de realizĂŁri? Ceva se coace. ÂŞi, probabil cĂŁ vom avea mult doritele vize - cele care au constituit un soi de "fata morgana" pentru românul care a fost ĂŽndemnat sĂŁ creadĂŁ cĂŁ dacĂŁ asta se rezolvĂŁ, suntem ca Âşi intraĂži ĂŽn Europa Âşi toate problemele noastre sunt soluĂžionate! În fond Âşi ĂŽn mod practic, eliminarea vizelor nu va ĂŽnsemna mare lucru. E drept, o anumitĂŁ categorie a populaĂžiei - vreo 5 la sutĂŁ - se va miÂşca mai lejer pe unde are treabĂŁ. Restul ĂŽnsĂŁ nu va fi cu nimic dezafectat. Pentru marea majoritate a românilor, cĂŁlĂŁtoria pânĂŁ ĂŽn capitala de judeĂž rĂŁmâne ĂŽncĂŁ o aventurĂŁ la care se se viseazĂŁ cu ochii deschiÂşi. Or faptul cĂŁ dacĂŁ, Doamne-fereÂşte, vor avea chef  ĂŽntr-o bunĂŁ zi sĂŁ dea o fugĂŁ pânĂŁ la Roma sau pânĂŁ la Copenhaga, vor putea sĂŁ o facĂŁ fĂŁrĂŁ probleme, rĂŁmâne o satisfacĂžie pur platonicĂŁ. Este vorba, la urma-urmelor, de efectul psihologic al ĂŽnlĂŁturĂŁrii unei discriminĂŁri. O discriminare care ne umilea Âşi ne stresa. Cu atât mai mult cu cât, odatĂŁ desprinÂşi din ghearele totalitarismului, am crezut cu naivitate cĂŁ toate uÂşile ne vor fi deschise. Inclusiv cea a liberei circulaĂžii. Partea practicĂŁ a problemei Ăžine ĂŽnsĂŁ de cu totul altceva: de performanĂža economicĂŁ, de nivelul de trai, de acces la servicii turistice. Abia când pricĂŁjitul nostru PIB se va mai ĂŽntrema, ne vom putea bucura cu adevĂŁrat de binefacerile ridicĂŁrii vizelor. PânĂŁ atunci vom visa.