Pentru prima datã în 12 ani, momentul Zilei Naþionale începe sã capete un aer de autenticã sãrbãtoare ºi de normalitate. Aceastã lungã zbatere pentru regãsirea de sine a cunoscut momente tensionate ºi contradictorii, mai ales atunci când s-au supralicitat interesele politice. Niciodatã pânã acum ziua de 1 Decembrie nu a reuºit sã fie a tuturor românilor. A fost ori a Puterii, ori a Opoziþiei, ori s-a împãrþit între cele douã. Debutul, din '90, a fost unul nefericit, când la Alba Iulia discursul lui Coposu a fost bruiat de suporterii FSN-ului, pe fondul unei intervenþii a premierului de atunci, ori neînþeleasã, ori prost exprimatã. N-au lipsit nici momentele tensionate, ca cel al preºedintelui Constantinescu, scos prin spatele Tribunei, fãrã sã fi reuºit sã-ºi tinã discursul, pentru a scãpa de reacþia violentã a participanþilor, dupã ce cu vreo doi ani în urmã, dupã alegeri, avusese parte de o veritabilã baie de mulþime. Întrebarea care se pune este: putea fi altfel? Putea fi altfel de la bun început? Din '90? Rãspunsul este: nu! ªi el trebuie cãutat în sechelele profunde ale societãþii româneºti. Cea care, vreme de aproape 50 de ani avusese parte de sãrbãtori formale, stãine spiritului ºi istoriei sale. Practic, Ziua Naþionalã s-a redus, multã vreme, la bacºiºul cinic pe care cei care erau duºi cu otuzbirul la defilare îl primeau dupã aceea: câþiva cremvurºti( invizibili în restul anului!) ºi niºte bere! Partea câmpeneascã a sãrbãtorii era cea care o fãcea de acceptat-nu propaganda agresivã ºi goalã de conþinut, care rescria istoria, confiscând în folosul comunismului unul dintre evenimentele importante ale istoriei, ºi falsificându- l fãrã jenã. Românii s-au regãsit cu greu, nu în semnificaþia lui 1 decembrie, care rãmâne mereu valabilã, ci în capacitatea de a accepta ideea cã ea poate fi îmbrãþiºatã indiferent de apartenenþa politicã. A funcþionat ºi funcþioneazã încã o intoleranþã de tip totalitar în aceastã reacþie, pe care clasa politicã nu a fãcut nimic pentru a o corecta. Schimbarea din acest an vine tot de la oameni: dincolo de gesturi în serie de reconciliere cu istoria, pe care le face în mandatul sãu final( ºi care poate rãmâne unul istoric) dl. Iliescu, ºi care au fãcut ca pentru prima datã la recepþia de la Cotroceni sã ciocneascã paharele cu ºampanie actualul, fostul preºedinte ºi fostul rege- ceea ce constituie o performanþã remarcabilã- adevãratul spirit de sãrbãtoare- s-a manifestat în stradã. Acolo unde oamenii s-au strâns sã ciocneascã un pahar ºi sã mãnânce împreunã o farfurie de fasole de la cazan. Vinul ºi fasolea reprezintã reperele emblematice ale dãinuirii noastre ºi simboluri ale virtuþilor colectivitãþii! Administraþiile locale ºi întreprinzãtorii cu suflet au gãsit coarda sensibilã care ne poate scoate de sub influenþa discursurilor pãþimaºe ºi ne poate readuce la masa comunã a familiei mari care este þara în care trãim. Acesta va fi, va trebui sã fie, numitorul comun al viitoarelor sãrbãtori naþionale.