Aºteptaþi, dupã rãzboi, sã fie paraºutaþi dintr-un moment în altul, ca sã ne scape de comuniºti, americanii au întârziat la întâlnirea cu poporul român vreo jumãtate de secol. Pentru cã nu pun la socotealã vizitele oficiale ale lui Nixon, Ford ºi Carter la Bucureºti, considerând cã cei trei preºedinþi americani au fost pãcãliþi de iscusitul Ceauºescu.
Cu toate acestea, un preºedinte american a ajuns pe meleaguri Româneºti abia la vreo opt ani dupã ce românii au rãsturnat singuri sistemul comunist ºi au mers pe calea democraþiei. Bush Senior, ca un vechi spion ce era, a fost circumspect faþã de noul regim din România ºi Iliescu nu s-a putut întâlni cu el decât din întâplare, pe culoarele ONU. La Bucureºti a venit succesorul sãu, Bill Clinton, ºi a fãcut-o doar pentru a ne consola, în 1997, cã am fost excluºi din primul val al aderãrii la NATO, deºi acest premiu fusese promis de occidentali noii puteri din România, cea care dupã Madrid a constatat cât de mare e distanþa dintre promisiunile ºi realitatea celor puternici.
Urmãtoarea vizitã în România a fãcut-o Bush – junior în 2002, dupã invitarea oficialã a României în NATO, când liderul american constatat cã „Dumnezeu ne zâmbeºte iar”, profitând de apariþia curcubeului deasupra Pieþei Revoluþiei.
Iatã cã suntem în pragul celei de-a treia prezenþe americane la nivel înalt la Bucureºti, cu ocazia summit-ului NATO.
Cu toatã indiferenþa arãtatã de americani - pentru care România nu mai este un pion important pe harta geostrategicã – noi românii ne-am autodepãºit în a rãspunde oricãrei solicitãri americane.
Am fost primii care ne-am înrolat în „parteneriatul” care era „sala de aºteptare” al organizaþiei nord – atlantice. Am trimis trupe în Afganistan ºi Irak. Ne-am pus rãu cu Uniunea, trãgând evident cu „Tânãra Europã”, cea dispusã sã crediteze o acþiune militarã americanã în orient fãrã mandat ONU. Etc, etc.
Cu ce ne-am ales? Cu o integrare în NATO atunci când NATO a încetat sã mai fie ceea ce era, cãpãtând un rol decorativ. ªi cam atât. Nici mãcar cu vize pentru vizitele în America. Abia acum Departamentul de Stat „discutã” posibilitatea… îndeplinirii condiþiilor pentru a fi incluºi într-un program de aºteptare (visa waiver) în care sunt demult toþi ceilalþi non-europeni. ªi cu o ofertã de 16.500 de dolari. Pentru viaþa lui Teo Peter. Atâta valoreazã un român, pentru administraþia americanã. Un român omorât de un puºcaº marin beat, asupra cãruia statul n-a putut avea nici un fel de jurisdicþie, deoarece tot noi am fost printre primii care am semnat acordul prin care militarii americani ieºeau de sub jurisdicþia noastrã pentru fapte comise pe teritoriul nostru. Este un privilegiu de care nu benficiazã nici un alt stat ºi care a permis americanilor sã-l „judece” pe Van Goethem la el acasã, unde, bineînþeles cã i s-a constatat nevinovãþia.
Vin americanii! Cu Bush în frunte! ªi, probabil cã ºi de data asta se va arãta curcubeul!