Băsescu este marele câștigător al meciului dur dintr-un partid Democrat măcinat de frustrările eșecului electoral de la sfârșitul anului trecut. Ezitările lui Petre Roman, ieșit brusc din politica activă i-au creat energicului primar al Capitalei culoarul ideal pentru a prelua, după zece ani de domnie necontestată a liderului național, frânele unui partid tot mai înghesuit în eșichierul socialist de către mega-construcția pesedistă. Victoria lui Traian are, însă, privită cu calmul de după agitația emoțională a momentului electoral, semnificații contradictorii. Pentru că, printr-o abilă politică de cadre, el a reușit să-i elimine pe toți "oamenii lui Roman" - inclusiv aceia care, înaintea alegerilor pentru posturile de conducere aveau deja în buzunare carnetele de membri în alt partid. Rezultă astfel o structură lesne de manevrat de către noul președinte, dar mult mai puțin rezistentă la nenumăratele încercări la care partidul va fi supus în mod inevitabil. Solicitat de problemele pe care le are la Primărie, în lupta de uzură cu un consiliu și cu sectoarele preponderent pesediste, Băsescu va trebui să lase cuiva mână liberă la partid. Unui om care nu are încă autoritatea necesară pentru a face respectate deciziile de la centru. Momentul în care Băsescu va putea interveni acolo pentru a dinamiza lucrurile - ceea ce ar putea coincide cu votarea noii legi a Capitalei, cea care-l va lăsa, practic, fără obiectul muncii - s-ar putea să fie depășit. În criză de oportunități, PD își va putea servi tot mai puțin clientela politică și aceasta nu va ezita să migreze spre alții mai potenți. Și nu doar atât: dezamăgirea celor alăturați PD-ului și rămași fără funcții - gen Radu Vasile - și avântul integrator al Alianței lui Măgureanu vor produce noi puseuri destabilizatoare într-o structură care n-a apucat să se consolideze, transformând partidul într-o pradă ușoară pentru pofticiosul vecin de palier socialist. Altminteri, viitor de aur are Băsescu și partidul său, asemenea. |