Cel puÞin În aparenÞã, victoria lui Mircea Sandu În competiÞia pentru funcÞia de preºedinte al FederaÞiei Române de Fotbal reprezintã o Înfrângere a dorinÞei ºi voinÞei de Înnoire, de curãÞare de zgura profitorilor care au trãit ºi trãiesc bine de pe urma momentelor de glorie Înscrise pe rãbojul celui mai iubit dintre sporturi de o generaÞie talentatã ºi norocoasã. Mircea Sandu a Învins pentru cã el controleazã sistemul pe care el Însuºi l-a creat, În cea mai mare mãsurã. Un sistem de interese ºi de complicitãÞi al cãrui unic scop este supravieÞuirea. La vârf.
S-a simþit ameninþat sistemul de ofensiva unui Gicã Popescu, ale cãrui bune intenþii nimeni nu le poate contesta, pânã la proba contrarie? Nu cred. Mai degrabã este vorba de o lipsã de încredere în capacitatea outsiderului de a se adapta în timp util. Pentru cã Gicã Popescu nu vine din lunã, sau de pe alt continent. El este un produs al acestui sistem, chiar dacã acest lucru nu-l încântã acum, ºi n-am aproape nici o îndoialã cã adacã ar fi fost ales, n-ar mai fi trecut prea mult timp pânã când s-ar fi dovedit un demn continuator al tradiþiilor împãmântenite sub Mircea Sandu. De ce, totuºi, nu s-a simulat mãcar dorinþa de înoire? De ce din trei membri cu drept de vot, doar unul a votat pentru Gicã? De ce n-a fost nici mãcar o victorie pe muchie de cuþit? Pur ºi simplu pentru cã cei care trãiesc de pe urma fotbalului nu doresc altceva. Ei vor doar un statu guo, în care nimic nu se schimbã chiar dacã uneori actorii joacã roluri dramatice în care aproape cã-þi vine sã crezi cã-ºi vor capetele unii altora în vârful unui bãþ. Cearta este pentru fraieri ºi pentru televiziune. Între ei, toþi sunt bãieþi buni ºi stiu exact pânã unde se pot întinde: pânã acolo unde a stabilit Naºu'!
Lumea fotbalului a supravieÞuit revoluÞiei prin care a trecut Þara.Ea trãieºte Încã În lumea de dinainte, cu regulile ºi ÎmpãrÞelile ei ºtiute, cu satisfacÞia cã a dispãrut categoria care o controla ºi poatã sã-ºi vadã În voie de interese. Cu o federaÞie croitã special sã nu-ºi poatã da ºefii afarã, cu arbritri grijulii cu cariera lor, cu ºefi de cluburi cointeresaÞi ca ''cooperativa'' sã funcÞioneze. ªi nimic nu se va schimba atâta timp cât cei pe spinarea ºi pe talentul cãrora huzuresc acum ''cooperatorii'' nu vor ajunge la concluzia cã trebuie sã facã ºi ei o revoluÞie. Dar una adevãratã.