Cum se întoarce roata: ani la rând PSD-ul (sub denumirile succesive pe care le-a avut) a fost acuzat de festivism, de închistare ideologicã, de încremeniri în proiect. Congresele sale trimiteau, automat, cu gândul la evenimentele similare din trecutul nu foarte îndepãrtat. Pentru ca, nu demult, congresul acestui partid sã dea peste cap toate previziunile transformându-se într-un eveniment cu consecinþe greu de anticipat. În acelaºi timp, recentul congres al PD a preluat, in extenso, toatã recuzita tradiþionalã: a fost o festivitate emoþionantã cap-coadã, cu rezultate dinainte ºtiute ºi cu o certã propensiune sub semnul evlaviei. Aflat sub pulpana prezidenþialã, partidul ºi-a jucat fãrã greºealã partitura alcãtuitã dinainte. Cu toate acestea, reproºurile legate de o anumitã ereditate nu s-au prea fãcut auzite. Cam în aceeaºi tonalitate - minus evlavia - s-a desfãºurat ºi congresul liberal, cu câteva luni mai devreme, aducându-l în frunte pe actualul premier. Poate cã, la urma-urmelor, nu este nimic neobiºnuit ºi procesul intrã în structura intimã a evenimentelor care însoþesc câºtigarea sau pierderea puterii. Dacã ne aducem bine aminte, cu patru ani în urmã PNL ºi PD au trecut cam prin aceleaºi prefaceri (ultimul sacrificându-l chiar pe liderul sãu istoric, Petre Roman), în timp ce proaspãtul câºtigãtor, PDSR, îºi consolida structura deja existentã.Ceea ce mi se pare cu adevãrat semnificativ la încheierea actualului ciclu al partidelor, mi se pare modul neobiºnuit în care a crescut PD-ul. Considerat vioara a doua a Alianþei, cu o pondere în jur de 10% în electorat, el pare a fi fost împins de Bãsescu pânã dincolo de posibilitãþile ºi resursele sale reale. PD-ul a crescut aproape peste posibilitãþi, fãrã ca aceastã creºtere sã fie însoþitã de consolidarea unor structuri sau de evoluþia semnificativã a unor personalitãþi. Pentru cã sub 'stejarul' Bãsescu nu prea cresc decât specii fragile sau agãþãtoare, care fãrã un suport puternic nu pot sã însemne mare lucru. Poate cã abia bãtãlia pentru existenþa la vârf cu PNL-ul, aflatã în curs, sã mai forþeze niºte resurse pe care Bãsescu nu le controleazã ºi care sã confere partidului o prezumþie de independenþã.