Cam toatã lumea a pierdut ceva din alegerile astea. Geoanã este campionul: a pierdut Preºedinþia þãrii ºi – dacã va fi presat sã-ºi respecte angajamentele preelectorale – ºi Preºedinþia partidului. Odatã cu aceasta este de presupus cã va trebui sã renunþe ºi la Preºedinþia Senatului.
Aliatul sãu, Crin Antonescu, a pierdut Preºedinþia Senatului ce urma sã-i revinã în cazul propulsãrii lui Geoanã la Parlament. Johannis a pierdut ocazia de a intra în politica mare, ca premier. Liberalii au pierdut ocazia revenirii la putere, într-un guvern de uniune naþionalã pe care l-ar fi controlat prin Johannis. PSD-ul pierde ºi el ºansa revenirii la putere, dupã cele nouã luni de concubinaj straniu cu democraþii (cel mai acut au resimþit asta foºtii miniºtri din Guvernul Boc). Maghiarii pierd ºi ei ocazia sã revinã în primul plan al puterii, unde se simt, oricum, mai bine decât în Opoziþie.
Doliu pe toatã linia în partida perdanþilor.
Dar la câºtigãtori?
Aici situaþia este mai complicatã. Confirmarea – de cãtre electorat – în funcþie a lui Traian Bãsescu nu face decât sã complice aproape toate problemele cu care acesta s-a confruntat anterior. ªansa formãrii Guvernului „Livache” rãmâne redusã atâta timp cât adversarii îºi menþin unitatea, chiar ºi în absenþa liantului Johannis (cu toate apropourile la adresa liberalilor, unde au gãsit un susþinãtor –surprizã în persoana lui Tãriceanu). ÃŽntârzierea formãrii guvernului aruncã tratativele cu FMI pentru tranºa a III-a, dupã primul trimestru. Spectrul neplãþii salariilor ºi pensiilor dã fiori echipei demise a lui Boc, retrasã strategic pe la Ministerul de Interne. Conflictele sociale mocnesc ºi aºteaptã anul nou pentru a se re-declanºa. Peste toate acestea pluteºte spectrul alegerilor anticipate pe care încremenirea pãrþilor în propriile proiecte ºi prejudecãþi le fac tot mai demne de luat în seamã. Victoria – destul de neaºteptatã ºi suficient de neconvingãtoare, chiar dacã nu se iau în serios toate acuzele de fraudã ale PSD-ului – lui Bãsescu radicalizeazã cercurile de interese angajate în lupta împotriva sa ºi nu va fi exclus ca, în cele din urmã, dorinþa acestora sã primeze în faþa spiritului de conservare a privilegiilor actualilor parlamentari. Mai ales cã ºi aici se pot gãsi soluþii de „convingere”, care s-au gãsit ºi în recentele alegeri. Dar cu alt preþ.
Aºadar, victoria lui Bãsescu (ºi, implicit, a PDL-ului) poate fi privitã ca una a la Pirrhus, în care pe rãmãºiþele celor douã armate se ridicã singuraticã ºi vulnerabilã silueta supravieþuitorului – învingãtor. Ori pentru aceasta, doar îngroparea „cadavrelor” poate sã constituie o misiune peste posibilitãþile (politice) pe care le mai are...