Ispita de a copia modele străine în speranța că în sfârșit, se va rupe gura concurenței este prezentă de mai multă vreme în mintea și în politica editorială a proprietarilor (sau doar administratorilor mai mult sau mai puțin delegați) de canale TV autohtone. De-a lungul ultimilor vreo șase ani, de când au apărut pe ecran televiziunile private, impresionant a fost doar șirul de eșecuri. Emisiuni care pe aiurea făceau rețete aiuritoare - gen "Prețul corect", "Roata norocului" sau altele - s-au soldat doar cu bugete cheltuite fără rost. Puținele reușite se înscriu pe linia unui anumit tip de sensibilitate, sau de reacție, proprii spectatorului român. "Vrei să fii miliardar" e unul dintre ele și nu reprezintă altceva decât o variantă mai sofisticată în prezentare și mai rudimentară în conținut a unei celebre emisiuni radiofonice din anii '50-'60: "Cine știe câștigă!" Iar "Surprize, surprize" este reeditarea, pe licență de import, a faimoaselor "Varietăți" din anii de început ai televiziunii române Parcă în nici un an vara culturală și de divertisment nu a fost atât de secetoasă ca acum. Și dintr-un soi de disperare, dar și dintr-o politică de import și impunere aproape cu de-a sila a unor modele (in)culturale de prin alte părți, un canal privat încearcă să dea lovitura cu o copie nereușită după un show de succes de la televiziunile germane - "Big brother". Modelul de la care a plecat plicticoasa și indecenta "Vară a ispitelor" are o justificare într-un anumit procent de alienare socială, pe fondul unui evident vid cultural, în care trasul cu ochiul pe gaura cheii reprezintă suprema satisfacție a omului îndobitocit de bere și plictis. "Verii" noastre îi lipsește însă tocmai gaura cheii, dintr-o precară cunoaștere a filosofiei voyeuriste care stă la baza genului. Spectacolul nu e doar indecent, el devine și imoral și, nu în ultimul rând, dăunător unui anumit tip de sănătate. Ispitească-se-n lipsă! |