… a adiat joi searã ºi pe holurile celui mai mare mall de „fashion” inaugurat cu fast în complexul Bãneasa. Primarul în exerciþiu, dl. Videanu, însoþit de fiica sa, a fost unul dintre VIP-urile care au onorat invitaþia gazdelor. De-a lungul serii, însã, dl. primar n-a mai fost asaltat de corul de admiratori ºi de solicitanþii de favoruri ce l-au însoþit sistematic în cei trei ani de mandat. A putut chiar sã petreacã o searã liniºtitã, vorbind când cu unul, când cu altul, ca aproape orice om obiºnuit. Adriean Videanu a început deja sã simtã adierea rãcoroasã a schimbãrii. Pe ultimii metri ai mandatului sãu nu mai este la fel de interesant pentru cei marcaþi, de regulã, de magia puterii, cea care-i face pe unii oameni mai faimoºi, mai interesanþi ºi mai utili pentru cei care reuºesc sã le capete favorurile.
Existã un întreg ºir de semne care însoþesc aceste coborâºuri lente de pe toboganul unui mandat public. Telefonul sunã mai rar. Invitaþiile la evenimente mondene se rãresc. Portarii salutã cu mai puþine plecãciuni, secretara mai uitã în câte o zi sã-i aducã cafeaua, iar ºirurile de solicitanþi din sala de aºteptare se rãresc vãzând cu ochii.
În ochii celor din jur persoana îºi recapãtã, treptat, dar sigur, statura normalã, pregãtindu-se pentru reintrarea în rândul lumii.
În acelaºi timp se mai petrece ºi un alt fenomen: sunt personaje pe care vântul schimbãrii le învioreazã ºi cãrora le aduce în plãmâni aer proaspãt ºi arome stimulatoare. Aceºtia întrevãd perspectiva unei demnitãþi publice pentru care îi îndrituiesc aranjamentele de culise, promisiunile celor care pot sã le îndeplineascã, bãnuiala unui sufragiu suficient de amplu. Pentru aceºtia, vântul schimbãrii bate în direcþia doritã. O simt ºi cei din jur. Omul devine, pe zi ce trece, tot mai interesant. I se descoperã calitãþi invizibile pânã atunci. El însuºi resimte o neobiºnuitã capaciate de a fi popular, de a recunoaºte persoane despre care nu-ºi aminteºte sã le fi vãzut vreodatã. κi face planuri ºi e plin de avânt în a rezolva lucruri despre care credea cã sunt nerezolvabile. Se simte nu doar mai uºor, ci ºi mai deºtept, pe mãsurã ce se apropie termenul schimbãrii.
Deobicei, astfel de fenomene se înregistreazã în proporþie de masã, din patru în patru ani ºi vreme de câteva luni. Dupã aceea lucrurile reintrã în normal. Cei care au pãrãsit barca puterii se strãduiesc sã redevinã persoane obiºnuite, iar persoanele foste obiºnuite învaþã algoritmul puterii: cum sã nu rãspundã la saluturi sau la telefoane, cum sã selecteze invitaþiile, cum sã-ºi compunã o altã identitate la emisiunile de televiziune pentru care invitaþiile curg acum gârlã…