… a adiat joi seară şi pe holurile celui mai mare mall de „fashion” inaugurat cu fast în complexul Băneasa. Primarul în exerciţiu, dl. Videanu, însoţit de fiica sa, a fost unul dintre VIP-urile care au onorat invitaţia gazdelor. De-a lungul serii, însă, dl. primar n-a mai fost asaltat de corul de admiratori şi de solicitanţii de favoruri ce l-au însoţit sistematic în cei trei ani de mandat. A putut chiar să petreacă o seară liniştită, vorbind când cu unul, când cu altul, ca aproape orice om obişnuit. Adriean Videanu a început deja să simtă adierea răcoroasă a schimbării. Pe ultimii metri ai mandatului său nu mai este la fel de interesant pentru cei marcaţi, de regulă, de magia puterii, cea care-i face pe unii oameni mai faimoşi, mai interesanţi şi mai utili pentru cei care reuşesc să le capete favorurile.
Există un întreg şir de semne care însoţesc aceste coborâşuri lente de pe toboganul unui mandat public. Telefonul sună mai rar. Invitaţiile la evenimente mondene se răresc. Portarii salută cu mai puţine plecăciuni, secretara mai uită în câte o zi să-i aducă cafeaua, iar şirurile de solicitanţi din sala de aşteptare se răresc văzând cu ochii.
În ochii celor din jur persoana îşi recapătă, treptat, dar sigur, statura normală, pregătindu-se pentru reintrarea în rândul lumii.
În acelaşi timp se mai petrece şi un alt fenomen: sunt personaje pe care vântul schimbării le înviorează şi cărora le aduce în plămâni aer proaspăt şi arome stimulatoare. Aceştia întrevăd perspectiva unei demnităţi publice pentru care îi îndrituiesc aranjamentele de culise, promisiunile celor care pot să le îndeplinească, bănuiala unui sufragiu suficient de amplu. Pentru aceştia, vântul schimbării bate în direcţia dorită. O simt şi cei din jur. Omul devine, pe zi ce trece, tot mai interesant. I se descoperă calităţi invizibile până atunci. El însuşi resimte o neobişnuită capaciate de a fi popular, de a recunoaşte persoane despre care nu-şi aminteşte să le fi văzut vreodată. Îşi face planuri şi e plin de avânt în a rezolva lucruri despre care credea că sunt nerezolvabile. Se simte nu doar mai uşor, ci şi mai deştept, pe măsură ce  se apropie termenul schimbării.
Deobicei, astfel de fenomene se înregistrează în proporţie de masă, din patru în patru ani şi vreme de câteva luni. După aceea lucrurile reintră în normal. Cei care au părăsit barca puterii se străduiesc să redevină persoane obişnuite, iar persoanele foste obişnuite învaţă algoritmul puterii: cum să nu răspundă la saluturi sau la telefoane, cum să selecteze invitaţiile, cum să-şi compună o altă identitate la emisiunile de televiziune pentru care invitaţiile curg acum gârlă…