Sunt sigur cã Gabriel Oprea a avut un motiv foarte serios sã-l numeascã pe chestorul Virgil Ardeleanu la comanda „afacerilor interne” ale Poliþiei – DGIPI. Altfel nu ar fi riscat sã înfrunte nemulþumirea „granzilor” din PSD, începând cu Ion Iliescu ºi Mircea Geoanã ºi continuând cu Liviu Dragnea ºi – evident – Marian Vanghelie.
La fel de sigur sunt cã a avut motive la fel de serioase sã nu-ºi informeze „superiorii” pe linie de partid, punându-i în faþa unui fapt împlinit. Probabil cã dacã l-ar fi trecut pe Virgil Ardelean pe lista de propuneri înaintatã lui Geoanã, ar fi avut de înfruntat o anumitã opoziþie.
Virgil Ardelean a fost poliþist la Cluj. Acolo a reuºit sã treacã, fãrã sã fie afectat personal, peste „sindromul Caritas-Stoica” ºi sã rãmânã în afara suspiciunilor pe care le-a generat în rândul notabilitãþilor zonei tentaþia câºtigului de opt ori, din care nu puþini deþinãtori ai puterii au fost printre cei care s-au înfruptat.
A fost adus în Bucureºti, de la Cluj, de ministrul Dejeu, în 1997, într-o încercare de a mai curãþa peisajul de încrengãtura de interese dintre poliþie ºi lumea interlopã. A fost numit, mai întâi, ºef al Poliþiei Capitalei, dupã care a preluat conducerea celebrei unitãþi „Doi ºi un sfert” transformatã ulterior îm Direcþia Generalã de Inspecþie ºi Protecþie Informativã a Ministerului. A „schimbat” mai mulþi miniºtri de Interne, începând cu Dejeu ºi continuând cu Dudu Ionescu, trecând apoi prin mandatul conorãºeanului sãu Rus ºi al ploieºteanului Marian Sãniuþã. Schimbarea din 2004 nu i-a clãtinat în nici un fel scaunul, cu atât mai mult cu cât noul ministru, Blaga, era ºi el tot din Ardeal. I-a venit de hac – ca sã spun aºa – doar cel de-al treilea preºedinte sub care a lucrat ºi cu care se pare cã nu a avut o relaþie atât de armonioasã ca ºi cu ceilalþi doi. Ardelean a fost primul dintre cei trei ºefi de servicii secrete cãrora Bãsescu le-a cerut demisia ca sã ºteargã ruºinea fugii lui Omar Hayssam, care ºi-a dat-o, deºi ar fi fost, poate, singurul care nu avea motive sã ºi-o dea: semnalele date de el, constant, nu au fost, practic, luate în seamã nici de judecãtori ºi nici de procurori. Motivele este bine sã nici nu le reamintim. Cã demisia sa nu a fost bine primitã de ministru s-a vãzut din faptul cã Blaga, în ciuda dorinþei sale de a se întoarce în Clujul natal, l-a reþinut în Capitalã, oferindu-i un post de coordonare la nivelul ministerului. Unul, însã, care-l reþinea mai în spatele scenei, prin culise. Aici l-a regãsit (vorba vine) Gabriel Oprea.
Fãrã îndoialã cã Virgil Ardeleanu este un bun profesionist. Cei nouã ani petrecuþi la cârma structurii contrainformative dovedesc acest lucru. Dar, mai ales, Ardelean a fost, în aceastã funcþie, un abil politician. A ºtiut sã capteze bunãvoinþe ºi nu a ezitat sã facã serviciile – legale- pe care le putea face din poziþia pe care a ocupat-o. Ministerul de Interne a fost ºi mai este o imensã ºerpãrie, în care colcãie interese divergente ºi complicitãþi ascunse. Pentru a stãpâni un asemenea organism este nevoie nu doar de o structurã adecvatã, ci ºi de un conducãtor experimentat ºi inspirat. Chestorului Ardelean îi datoreazã câte ceva cam toate forþele politice de pe scenã, tratate egal, când s-au aflat la putere sau în opoziþie. ªi poate cã acesta este secretul numirii sale în funcþie, de cãtre un ministru care a avut de înfruntat o concurenþã serioasã în cadrul propriului sãu partid. ªi care acum se vede în situaþia de a i se cere socotealã pentru decizia luatã...
P.S. „Judecarea” lui Oprea va fi un lucru cât se poate de formal. Nimeni nu are interesul, în acest moment, sã întoarcã lucrurile, chiar dacã semnalul contestãrii lui Ardelean pare sã fi venit, pe filierele interne de partid, de la cel mai înalt nivel. Al statului.
|
| Accesari:
3055
|
Adauga o opinie