De la o vreme, sfinţii noştri tradiţionali, de genul lui Ion, Gheorghe, Dumitru, Vasile, Ilie sau Nicolae şi sărbătorile din aceeaşi categorie, precum Floriile, Boboteaza, Sânzienele, Rusaliile, BunaVestire se retrag, sfioase, în spatele vieţii publice, timorate de prezenţa agresivă a unor noi veniţi care se bucură de suportul mediatic al unor posturi de televiziune sau publicaţii. Este cazul, din săptămâna viitoare, al Sfântului Valentin, patron -  în calendarul anglo-saxon - al îndrăgostiţilor. De vreo câţiva ani încoace sfântul acesta face ravagii în rândurile tineretului PRO-occidental, plictisit de dăscăleala bisericească a bunicilor, care-i tot intoxică cu sfinţii demodaţi ai calendarului ortodox. Şi cu sărbătorile aceluiaşi calendar care n-au nimic din fastul şi strălucirea Halloween-ului pe care-l promovează firmele străine cu dare de mână în coloniile lor dâmboviţene. Dacă tot ne-a copleşit fast-food-ul, de ce nu ne-ar copleşi şi dovlecii cu luminaţie interioară sau inimioarele stacojii, când vrem să păşim nu doar în Europa, ci şi peste ocean, dacă e posibil?

Îmi vine să cred chiar că, printr-un protocol secret, accesul nostru în Uniunea Europeană şi NATO a fost indisolubil legat de venerarea Sfântului Valentin şi a Halloween-ului, şi că asumarea Zilei Recunoştinţei nu-i decât o chestiune de luni, până la alinierea noastră definitivă la civilizaţia occidentală.

Tot regretul pentru Sfinţii noştri, de care nici părinţii nu-şi prea mai aduc aminte când îşi botează copiii. Le-a trecut vremea. A venit timpul Valentinilor şi al Halăuin-ului.