Premierul Năstase a căzut în plasa pe care i-a întins-o Vadim, anunţând că urmează să-l dea în judecată, în calitate de simplu cetăţean, pe cheltuiala proprie.După cum se ştie, liderul PRM l-a acuzat de a fi autorul împuşcăturii care, a treia zi de Crăciunul trecut, l-a lăsat pe ministrul Agriculturii Ilie Sârbu cu un handicap de neinvidiat. Ba, Vadim aduce şi vreo şase martori din propriul partid, gata să jure cu mâna pe Biblie că lucrurile aşa au stat, deşi n-au fost de faţă.De faţă au fost mai multe înalte feţe politiceşti, reunite la un sfat de taină. Au fost, în pădurea de la Bolovani, Ioan Talpeş, Radu Timofte, Gheorghe Fulga, Gioni Popescu - toţi oameni unul şi unul - alături, bineînţeles, de preşedintele AGVPS, Adrian Năstase. Dacă-mi aduc bine aminte, a fost nevoie de vreo trei zile pentru a fi dat publicităţii un comunicat al poliţiei în care să se consemneze şi lista participanţilor la partidă. Trei zile în care zvonurile au curs din plin şi cele mai fanteziste scenarii s-au făcut auzite, dintre acestea nelipsind şi cel adoptat de Corneliu Vadim Tudor. Că acesta-şi aminteşte acum episodul şi-l aruncă în mass-media este o chestiune care ţine de tactica electorală. Vreau însă să spun că tactica a fost ajutată de toate bâlbâielile şi discreţia care a înconjurat evenimentul. Nu mai vorbesc de multele variante pe care le-a oferit chiar victima, care a fost împuşcată, pe rând, de şofer, de sine însuşi şi de o tufă din apropiere, poliţia nesesizându-se în legătură cu aceste inconsecvenţe şi luând de bun ce i-a servit ministrul. A fost, într-adevăr, un eveniment delicat şi neaşteptat - ca orice accident! Modul în care a fost gestionat el a fost sub orice critică şi nu a făcut decât să stimuleze apetitul pentru speculaţii al gazetarilor şi al adversarilor politici. În continuarea acestui tip de gestiune se înscrie şi decizia premierului de a-l acţiona în judecată pe Vadim. Desigur că va câştiga acest proces, dar se va lăsa târât într-un spectacol public pe care preşedintele PRM se va strădui să-l facă cât mai picant posibil şi cât mai dezagreabil pentru adversarul său, căruia hotărârea instanţei nu-i va ţine nici de cald şi nici răcoare.Vadim vrea la tribunal: ştie el de ce! Dar de ce vrea şi Năstase?