Despre personalitatea nepereche a liderului PRM s-au spus și se vor spune multe. Acesta este o combinație stranie de calități și defecte, de virtuți și păcate care, împreună, alcătuiesc fibra unui model care nu reușește să lase indiferent pe nimeni. Și înainte de '89, dar mai ales după, senatorul și președintele PRM s-a ilustrat prin contratimpul dintre acțiunile sale și mersul general al lucrurilor. Excesiv în manifestările publice, radical acolo unde îi convine și tolerant doar unde are interesul, demersul său politic a strâns în juru-i frustrați sau nemulțumiți pur și simplu, din ambele capete ale spectrului. Despre PRM nu se poate spune cu precizie că e de dreapta sau de stânga. Cu siguranță nu este de centru, și asta îl postează într-un permanent conflict cu ceea ce ar putea să însemne "linia oficială" pe care o ataca sistematic încă de atunci când formațiunea sa s-a aflat - teoretic, cel puțin - la guvernare. Pe lângă calitățile sale - care înseamnă erudiție, oratorie, poză justițiară credibilă - Vadim are și un sac de defecte, între care cel mai contraproductiv mi se pare a fi ușurința cu care înghite diversele "nade" pe care i le aruncă toți cei care au interesul ca prin intermediul său să-și facă un joc anume. Căzut sistematic în această plasă, el nici nu are tăria să se repoziționeze, fiind nevoit să meargă cel mai adesea până la capătul derizoriului. Rămân de antologie "bombele" pe care Vadim le-a plasat sistematic pe piața politicii și a mass-media. Chestia cu teroriștii Hamas antrenați de SPP în România este ultima, dar nu cea de pe urmă. N-a contat pentru Vadim enormitatea aserțiunii, din moment ce putea servi la atacarea puterii. Chiar cu riscul de a face un rău incalculabil întregii țări, în momentul în care probabil că jucăm o carte decisivă pentru viitorul nostru. Nu se deosebește aici, prin nimic, tribunul României Mari de unii lideri ai Opoziției de până în '96, care făceau același lucru din aceleași interese. Din păcate pentru el, nu este original nici măcar în disciplina sa favorită: săritura peste cal! |