Fãrã nici un avertisment, fãrã nici un semn prealabil, Într-o discreÞie aproape totalã, Corneliu Vadim Tudor a reuºit sã bulverseze viaÞa politicã a ultimului week-end, punând În umbrã pânã ºi 'vizita istoricã' a preºedintelui Bãsescu la Casa Albã. Vestea a cãzut ca un trãznet peste mass-media, reverberând apoi În zona politicã: Vadim ºi-a anunÞat retragerea din fruntea partidului!Faptul cu este atât mai neaºteptat cu cât, pentru foarte mulÞi, PRM-ul Înseamnã Vadim ºi este, practic, de neconceput, fãrã el. O miºcare politicã coagulatã În jurul unei personalitãÞi, care târziu a reuºit sã-ºi defineascã, fãrã prea multã acurateÞe, doctrina. Dacã În celelalte partide lupta pentru putere s-a manifestat inclusiv prin rãsturnarea liderilor 'istorici' (vezi Roman, dat jos de Bãsescu) sau printr-o punere În discuÞie a autoritãÞii fondatorilor (cazul Iliescu), PRM-ul pãrea cel mai puÞin expus unor astfel de fenomene. Asta ºi pentru cã la umbra lui Vadim n-au crescut lideri autentici, linia a doua fiind compusã din personaje a cãror principalã calitate este ataºamentul faÞã de conducãtor ºi urmarea neabãtutã a doctrinelor ºi toanelor acestuia. Iatã, Însã, cã ceea ce era de neconceput, s-a Întâmplat: Vadim s-a retras! unii s-au grãbit sã-l dea de exemplu lui Ion Iliescu, care n-a agreat sã devinã preºedinte onorific, omiÞând amãnuntul cã termenii nu sunt comparabili: Ion Iliescu nu poate, totuºi, sã facã În PSD ceea ce poate face Vadim În PRM! PSD-ul reprezintã o altfel de identitate politicã, În care acceptarea unei funcÞii onorifice ar fi Însemnat, automat, scoaterea din circulaÞie a deÞinãtorului. Miºcarea - extrem de abilã - fãcutã de Vadim are douã conotaÞii, dintre care nu sunt sigur care este prima: oferã o altã imagine a partidului, care are nevoie ca de aer de recunoaºtere ºi de acceptare, inclusiv internaÞionalã. Cu Vadim executiv, acest lucru rãmânea dificil, cu toatã schimbarea sa la faÞã, suspectatã de nesinceritate. Asta, pe o parte. Pe de alta, Vadim a obosit sã controleze totul, 'sã discute cu toÞi nebunii din filiale'. Doreºte deci sã predea aceste prerogative unor persoane cãrora, Însã, trebuie sã le transfere ºi autoritatea necesarã. Or, retragerea sa era unica soluÞie. Retragere, Însã, formalã. Având la Îndemânã mijloacele, Vadim ºi-a creat un rol de Den Xiao Ping, de autoritate Înafara schemei, punându-se Într-o poziÞie În care controlul pe care Îl exercitã este la fel de total, dobândind În plus ºi imunitatea pe care i-o conferã lipsa atribuÞiilor executive. El va culege astfel toate roadele care vor fi, dar nu va plãti nimic. De plãtit vor plãti alÞii. Este evident, deci cã 'retragerea' lui Vadim este, de fapt, o miºcare menitã sã-i asigure o poziÞie ºi mai puternicã, Într-un partid care s-ar putea sã aibe de câºtigat din absenÞa sa formalã la vârf. Dar care poate sã ºi piardã o Însemnatã parte a unui electorat radical, pentru care Vadim Însemna cu totul altceva decât ceea ce pare cã vrea el sã devinã acum.