Curg valuri-valuri maºinile strãine pe la vãmile din Vest. Nu, nu sunt turiºtii care au vãzut spotul „Land of choice” al dnei Udrea, pe Eurosport, ºi se grãbesc sã se bucure de avantajele pe nedrept ignorate ale unui paradis turistic emergent. Sunt conaþionalii noºtri, plecaþi, tot aºa, valuri-valuri, atunci când criza nu-ºi arãtase colþii ºi când cãpºunile spaniole nu mai pridideau sã fie culese de marocani, fiind nevoie de sânge proaspãt în vinele economiilor occidentale.
Fenomenul nu are mai mult de zece ani. El a precedat intrarea noastrã în Uniunea Europeanã ºi a marcat primul export de forþã de muncã, în special necalificatã. Câteva judeþe în care sãrãcia era cronicã au livrat materia primã. Comune întregi au fost lãsate doar în grija bãtrânilor ºi a copiilor, maturii constatând cã nu ar putea nicicând câºtiga acolo cele câteva sute de euro pe care-i ofereau fermierii spanioli, portughezi, italieni sau chiar greci. A urmat apoi cel de-al doilea val - cel al constructorilor. Aceºtia au avut avantajul de a nu lucra temporat, ca cãpºunarii. Ei au fost primii care s-au gândit sã-ºi aducã ºi familiile ºi sunt cei care au format comunitãþi masive de emigranþi. Ani întregi PIB-ul naþional s-a sprijinit pe banii trimiºi de cãpºunarii de toate soiurile acasã, la familii. Am fost inundaþi de valuta ce a echilibrat un buget care ºchiopãta serios din cauza dezechilibrelor marcate ale economiei. O economie în care importurile depãºeau sistematic exporturile. Importul de cash a fost unul dintre pilonii pe care s-au sprijinit feluritele construcþii bugetare bazate pe „duduitul” unei economii destul de nesãnãtoase.
Criza a dat – cum era de aºteptat – o loviturã serioasã imigranþilor. Ei au fost primii de care întreprinzãtorii occidentali s-au debarasat când ºi-au reconsiderat bugetele. Cea mai mare loviturã a venit dinspre sectorul construcþiilor din Spania, care grupa ºi cel mai mare eºantion de imigranþi români. Au scãzut dramatic trimiterile de cash, acasã, pentru cã oricum abia se mai câºtiga cât sã supravieþuiascã pânã la o teoreticã revigorare economicã. Deficitul bugetar al României se cauzeazã într-o mãsurã considerabilã banilor care nu mai vin de prin diverse direcþii. Bani care, dealtfel, nu prea au contribuit, de-a lungul perioadei de prosperitate, la vreo consolidare economicã: ei au fost irosiþi, de regulã, pe construcþia de case, în localitãþi lipsite de infrastructurã, ºi pe bunuri de folosinþã îndelungatã, aduse din import. Banii cãpºunarilor n-au finanþat afaceri, ci au consolidat consumul.
Românii care vin în vara asta acasã, cu mai puþine cadouri ºi mai puþini bani decât altãdatã, nu mai vin de plãcere. Vin de nevoie. Iar ceilalþi nu prea au vreo ºansã de a gãsi altceva de lucru.
Vacanþa „cãpºunarilor” din 2009 e o vacanþã tristã, într-o þarã tristã ºi într-o vreme tristã.