Mircea Geoană are ceva de copil răsfăţat.  Soarta nu i-a fost aproape niciodată ostilă. L-a răsfăţat Meleşcanu, al cărui purtător de cuvânt a fost.  L-a răsfăţat Constantinescu, în mandatul căruia a devenit cel mai important ambasador - la Washington.  L-a răsfăţat şi Năstase, care l-a preluat şi l-a promovat ca ministru de Externe. Geoană a parcurs, într-un timp scurt, cam toate treptele ierarhice din cariera unui diplomat.  Devenind ministru, s-a desprins oarecum de diplomaţie, apropiindu-se de politică.  Cu paşi mici şi cu circumspecţie.  Până nu demult, era singurul membru al Guvernului, fără grad în structura de partid.  L-a obţinut şi pe acesta... Pe Geoană îl răsfaţă şi sondajele de opinie.  În majoritatea celor efectuate în ultimii doi ani apare pe locuri fruntaşe, la imagine şi încredere publică.  Într-unele dintre acestea, chiar depăşindu-şi şefii pe linie ierarhică.  Un lucru plăcut orgoliului, dar delicat în acelaşi timp.  Pentru că, aşa cum pe bună dreptate observa, recent, premierul Năstase, "miniştrii de externe au mereu o imagine excelentă".  Iar această imagine vine - ne-o spune tot dl Năstase - din faptul că "fac declaraţii la aeroport atunci când pleacă şi pe urmă când se întorc, spun ce se întâmplă în lume. " Premierul ştie bine acest lucru, pentru că a fost şi el ministru de externe şi avea o imagine foarte bună. De când e premier, lucrurile s-au mai schimbat, pentru că "atunci când cobori în arenă pentru a te ocupa de bătălii cu PNL şi PNŢCD se mai schimbă lucrurile" - arată acelaşi Năstase, concluzionând cu înţelepciune: "Nu se poate să te iubească toată lumea!" Cât se poate de adevărat! Pentru Mircea Geoană deficitul de dragoste publică poate constitui o piatră de încercare.  Atâta timp cât el figurează în planurile actualei Puteri ca fiind candidat pentru o funcţie în care trebuie să întâmpine şi alte sentimente, cariera calmă, lineară, de ministru de Externe, nu-i mai este de folos.  PSD-ul va trebui să-l arunce în arenă pe o altă poziţie, mai pragmatică şi mai apropiată de realitatea internă, pe care Mircea Geoană n-o prea mai cunoaşte decât din faxurile pe care i le trimite cabinetul său în colţurile de lume pe unde poposeşte cu treburi globale. Observaţia premierului nu mi se pare nici pripită şi nici întâmplătoare şi ea poate fi privită ca un semnal al viitoarelor strategii electorale, în care răsfăţatului Mircea Geoană i se va pune în faţă un test de adaptare pe care trebuie să-l treacă.