Existã ºi un soi de publicitate pe care nimeni n-o doreºte cu tot dinadinsul, dar dacã se produce - e bine- venitã. Cred cã aºa a gândit prietenul meu Nicuºor Nãstase, patronul reþelei de discoteci ºi magazine VOX MARIS, atunci când a urmãrit emisiunile de televiziune în care, mai întâi directorul AVAB-ului, domnul Grecea ºi, mai apoi, senatorul Cataramã, s-au referit la clubul sãu din Costincºti. Zicea domnul Grecea, cu un populism care îi ieºea din pori precum transpiraþia, cã unii dintre datornicii Bancorex-ului, lipsiþi de remuºcãri, chefuiesc cu icre negre pe la Vox Maris în loc sã se gândeascã cum sã-ºi vândã cavourile pentru a face rost de bani. Nu zic cã domnul Grecea n-ar avea dreptate pe fond, dar maniera asta de a da o conotaþie negativã unor lucruri sau locuri care în mod obiectiv n-au nici un amestec în problemã aminteºte una dintre tehnicile de succes ale propagandei ºi ideologiei de partid, preluate nu de puþine ori ºi nu cu mai puþin succes, de mass-media. Nu ºtiu dacã domnul Grecea a pus piciorul pe la Vox-ul din Costineºti. Domnul Cataramã a fost vara asta cu un picior acolo ºi a ºi explicat de ce: este unul dintre puþinele locuri civilizate de pe litoralul românesc. Unul dintre puþinele locuri în care s-a încercat sã se facã ceva comparabil cu ceea ce existã în þãrile cu turism dezvoltat ºi civilizat. Pe un litoral mãcinat de paraginã ºi urâþit de un comerþ haotic ºi sãlbatic, Vox-ul face figurã de floare rarã. ªi, în loc sã-ºi merite condiþia, iatã-1, prin bunãvoinþa (sau ignoranþa?) domnului Grecea trecut în catalogul locurilor de pierzanie, unde capitaliºtii înrãiþi se îndoapã cu icre negre ºi ºampanie.
Prin Vox au trecut vara asta mulþi oameni. ªi mai cu stare, ºi mai fãrã. A fost ºi primul-ministru, a fost aproape tot Guvernul ºi au vãzut acolo ceea ce era de vãzut: faptul cã regula omului potrivit la locul potrivit tinde tot mai mult sã devinã o excepþie într-o Românie a specialitãþilor fãrã specialiºti.