Iatã o chestiune cel puÞin ciudatã: În timp ce autoritãÞile altor Þãri verificã cu 4 ochi ºi din scoarÞã În scoarÞã orice paºaport românesc, iar penitenÞele pentru o vizã care ni se dã - dacã ni se dã - ca unor papuaºi de cãtre majestãÞile lor, consulii occidentali, amintesc de Canossa, noi ne deschidem larg braÞele În faÞa celor care vor sã vinã În Þarã. Mai nou, Externele noastre au marcat un gest major de bunãvoinÞã faÞã de partenerul cu cele mai draconice reguli În materie: orice american care vrea sã stea mai puÞin de 30 de zile În Þarã nu mai are nevoie de vizã ! Ministerul de resort a explicat cã prin aceasta intenÞioneazã, nici mai mult nici mai puÞin, decât sã le forÞeze mâna americanilor, ca sã procedeze ºi ei la fel cu românii care nu doresc sã rãmânã de tot peste ocean. Sfântã mare naivitate, ce ne poate face sã ne aºteptãm la aºa ceva din partea celor care pe vremea lui Ceausescu se dãdeau de ceasul morÞii de mila amãrâÞilor de români, care, oricum nu puteau sã emigreze (aÞi vãzut probabil, penibilul film de duminicã seara, cu ambasadoarea aceea care-l convingea pe "preºedintele lonescu" sã le dea paºnic drumul la disidenÞi...)? Nu contãm, oare, În mod exagerat, pe bunul simÞ ºi decenÞa altora Într-o zonã În care ar fi trebuit sã ºtim deja cã reciprocitatea ºi egalitatea nu sunt pentru cãÞei?