Când a fost descoperită, în urmă cu mai bine de un secol, bicicleta a apărut contemporanilor ca un element apt să revoluţioneze viitorul omenirii. Şi cred că, de la roată încoace, acesta a fost unul dintre cele mai reprezentative cazuri în care la acelaşi consum de energie se obţine un randament uimitor. Fiecare pas îl propulsa pe individ cu câţiva metri mai aproape de o ţintă ce nu mai părea de neatins. Invenţia a fost atât de categoric complexă, încât, până astăzi, nu i s-au mai putut aduce îmbunătăţiri esenţiale, ea rămânând, ca şi atunci, o mare speranţă de progres.

Are "vehiculul viitorului" - cum a fost numit - un viitor şi în urbea noastră? Deşi aparenţele sunt împotrivă, înclin să cred că da. Bucureştiul are o tramă stradală complicată şi ineficientă. Semnele viitoarelor blocaje se văd deja şi automobilul devine pe zi ce trece cel mai leneş şi mai păgubos mijloc de transport. Bicicleta poate suplini aceste dezavantaje. Este manevrabilă, rapidă, nepoluantă, bună pentru sănătate. Pe două roţi putem împuşca o grămadă de iepuri dintr-un foc. Cu o condiţie: să-i acordăm dreptul la existenţă. Să creăm facilităţi şi infrastructuri. Fără benzi rezervate, pasaje de nivel la trotuar, acces în zonele sigure, bicicleta nu poate deveni ceea ce se doreşte de la ea. Cred că a venit timpul ca municipalitatea, în propriul său interes, să privească cu maximă seriozitate această problemă şi să acţioneze în consecinţă. Vehiculul viitorului are mare nevoie de prezent.