Când a fost descoperitã, în urmã cu mai bine de un secol, bicicleta a apãrut contemporanilor ca un element apt sã revoluþioneze viitorul omenirii. ªi cred cã, de la roatã încoace, acesta a fost unul dintre cele mai reprezentative cazuri în care la acelaºi consum de energie se obþine un randament uimitor. Fiecare pas îl propulsa pe individ cu câþiva metri mai aproape de o þintã ce nu mai pãrea de neatins. Invenþia a fost atât de categoric complexã, încât, pânã astãzi, nu i s-au mai putut aduce îmbunãtãþiri esenþiale, ea rãmânând, ca ºi atunci, o mare speranþã de progres.
Are "vehiculul viitorului" - cum a fost numit - un viitor ºi în urbea noastrã? Deºi aparenþele sunt împotrivã, înclin sã cred cã da. Bucureºtiul are o tramã stradalã complicatã ºi ineficientã. Semnele viitoarelor blocaje se vãd deja ºi automobilul devine pe zi ce trece cel mai leneº ºi mai pãgubos mijloc de transport. Bicicleta poate suplini aceste dezavantaje. Este manevrabilã, rapidã, nepoluantã, bunã pentru sãnãtate. Pe douã roþi putem împuºca o grãmadã de iepuri dintr-un foc. Cu o condiþie: sã-i acordãm dreptul la existenþã. Sã creãm facilitãþi ºi infrastructuri. Fãrã benzi rezervate, pasaje de nivel la trotuar, acces în zonele sigure, bicicleta nu poate deveni ceea ce se doreºte de la ea. Cred cã a venit timpul ca municipalitatea, în propriul sãu interes, sã priveascã cu maximã seriozitate aceastã problemã ºi sã acþioneze în consecinþã. Vehiculul viitorului are mare nevoie de prezent. |