Nimic nu e nou sub soare: vĂŁ mai amintiĂži de uninominalul lui CeauÂşescu?

Nu mai ºtiu exact când, prin '70 - '80, apãruse o noutate absolutã În materie de democraÞie socialistã: la alegerile pentru Marea Adunare NaÞionalã se introduseserã candidaturi multiple.

E drept cã aceseta aparÞineau aceleiaºi formaÞiuni politice - unicã - dar pentru prima datã alegãtorul român, care nu Îndrãznea nici mãcar sã nu se gândeascã sã se prezinte la vot, putea sã aleagã dintre doi sau trei candidaÞi.

Sã nu vã ÎnchipuiÞi Însã cã Ceauºescu a ajuns pânã acolo Încât sã punã sub semnul Întrebãrii cariera politicã a vreunui membru de partid important. Nicidecum: candidaturile multiple aveau loc la nivelul cel mai de jos, unde concurau Între ei muncitori cu ÎnvãÞãtori, sau Þãrani cu meseriaºi. La vârf, uninominalul era mononominal!

Într-un fel, lucrurile stau cam la fel ºi acum. În sensul cã partidele au avut grijã ca reprezentanþii lor de seamã sã nu aibe parte de vreo concurenþã mai serioasã. Dacã la liste mahãrii se imbulzeau în Bucureºti, unde "locomotivele" trãgeau dupã ele ºi candidaþii dedicaþi, acum s-au dus cât mai departe posibil - la Ciofliceni, Dãbuleni, sau Mizil, unde lumea e mai cumsecade ºi alegãtorii pot fi minþiþi mai frumos ºi mai uºor.

Nimic nu e nou sub soare, deci, iar uninominalul lui Bãsescu calcã pe urmele uninominalului lui Ceauºescu, prefigurând un mononominal de felui celui care nãºtea Marea Adunare NaÞionalã.

Este consecinÞa directã a unei dispute politice negândite ºi care a avut drept scop torpilarea adversarului prin orice mijloace - inclusiv acelea care-Þi pot exploda Þie În mânã. Abia aºtept sã vinã sorocul ºi sã numãrãm "bobocii" noului sistem electoral, pentru a constata câtã Înnoire ºi câtã curãÞenie politicã a adus acest sistem, pe care nimeni nu s-a mai obosit sã-l verifice pe simulator ºi sã-i punã În evidenÞã calitãÞile, dar ºi viicile, cu care vom trãi În urmãtorii patru ani, vrem - nu vrem.