Ziarul personal Octavian Andronic
13 Apr 2024 - 12:49
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

'Nu vă lăsați convinși de cei care cred că ei dețin portofoliul de inteligență al națiunii. La fel ca foștii securiști și activiști, ei (ziariștii - n.r.) încearcă să-și păstreze privilegiile.'

-- Traian Băsescu, președintele României

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

Friday 07 September 2001 Nr: 415

Unica soluție- o nouă Convenție!

de Octavian Andronic

În România bătălia politică nu se duce între stânga și dreapta - aceasta ar putea fi concluzia celor aproape 12 ani de guvernare post-decembristă. Concluzie pe care ultimele demersuri liberale - de creare a unei alianțe politice "largi", care să poată ajunge la putere în 2004 - o subliniază cu suficientă claritate. Într-un fel, istoria se întoarce la momentul '90 și la dezechilibrul major produs de un superpartid (FSN, apoi FDSN și PDSR) care avea în față partide de buzunar cu orientări diferite de a sa. Alegerile din '90, cu scoruri modice pentru partidele "istorice" și cu scoruri de complezență pentru sateliții FSN, au pus prima dată problema unei coaliții. Cam așa s-a născut Convenția Democrată, mai puțin ca o reacție la politica de stânga a PDSR, cât și ca o încercare de a echilibra scena politică. Vreme de patru ani s-au confruntat nu stânga și dreapta, ci liderii unor formațiuni care, în mare, își propuneau cam aceleași lucruri. Cât de artificială - din punct de vedere ideologic - a fost această construcție (CDR), s-a văzut mai întâi la schisma liberală de la localele din '92 și apoi la dezertările succesive ale unor grupări eterogene. Succesul electoral din '96 s-a datorat în primul rând eșecului  PDSR de a rezolva problemele tranziției, și abia apoi capitalului de speranță pe care-l deținea alternativa cederistă. În 2001 ne aflăm, practic, în același punct din care a plecat democrația românească: de o parte, un superpartid (care se amplifică pe zi ce trece din transferuri) iar de cealaltă o serie de formațiuni care nu reușesc, împreună, să producă nici măcar o speranță de echilibru. Formațiuni pe care le despart opțiuni ideologice fundamentale și le-ar putea reuni doar speranța de a ajunge din nou la putere. De aici până la renașterea unei noi Convenții - mai mult sau mai puțin democrate - nu este decât un pas.  Pasul supraviețuirii.

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie