În România bĂŁtĂŁlia politicĂŁ nu se duce ĂŽntre stânga Âşi dreapta - aceasta ar putea fi concluzia celor aproape 12 ani de guvernare post-decembristĂŁ. Concluzie pe care ultimele demersuri liberale - de creare a unei alianĂže politice "largi", care sĂŁ poatĂŁ ajunge la putere ĂŽn 2004 - o subliniazĂŁ cu suficientĂŁ claritate. Într-un fel, istoria se ĂŽntoarce la momentul '90 Âşi la dezechilibrul major produs de un superpartid (FSN, apoi FDSN Âşi PDSR) care avea ĂŽn faÞã partide de buzunar cu orientĂŁri diferite de a sa. Alegerile din '90, cu scoruri modice pentru partidele "istorice" Âşi cu scoruri de complezenÞã pentru sateliĂžii FSN, au pus prima datĂŁ problema unei coaliĂžii. Cam aÂşa s-a nĂŁscut ConvenĂžia DemocratĂŁ, mai puĂžin ca o reacĂžie la politica de stânga a PDSR, cât Âşi ca o ĂŽncercare de a echilibra scena politicĂŁ. Vreme de patru ani s-au confruntat nu stânga Âşi dreapta, ci liderii unor formaĂžiuni care, ĂŽn mare, ĂŽÂşi propuneau cam aceleaÂşi lucruri. Cât de artificialĂŁ - din punct de vedere ideologic - a fost aceastĂŁ construcĂžie (CDR), s-a vĂŁzut mai ĂŽntâi la schisma liberalĂŁ de la localele din '92 Âşi apoi la dezertĂŁrile succesive ale unor grupĂŁri eterogene. Succesul electoral din '96 s-a datorat ĂŽn primul rând eÂşecului  PDSR de a rezolva problemele tranziĂžiei, Âşi abia apoi capitalului de speranÞã pe care-l deĂžinea alternativa cederistĂŁ. În 2001 ne aflĂŁm, practic, ĂŽn acelaÂşi punct din care a plecat democraĂžia româneascĂŁ: de o parte, un superpartid (care se amplificĂŁ pe zi ce trece din transferuri) iar de cealaltĂŁ o serie de formaĂžiuni care nu reuÂşesc, ĂŽmpreunĂŁ, sĂŁ producĂŁ nici mĂŁcar o speranÞã de echilibru. FormaĂžiuni pe care le despart opĂžiuni ideologice fundamentale Âşi le-ar putea reuni doar speranĂža de a ajunge din nou la putere. De aici pânĂŁ la renaÂşterea unei noi ConvenĂžii - mai mult sau mai puĂžin democrate - nu este decât un pas.  Pasul supravieĂžuirii.