Cu toate imperfecþiunile lui, clasamentul celor mai bogaþi români are meritul de a atrage atenþia asupra unui proces complex de ierarhizare socialã, în zona sa superioarã. Evident cã evaluãrile publicaþiei nu trebuie ºi nu pot sã fie luate de bune, pentru cã existã o importantã dozã de relativitate, în special în privinþa definirii noþiunii de bogãþie. Pentru cã cea mai mare parte a spectatorilor acestui veritabil show monden, bogãþia este asimilatã sumelor de bani cash pe care aceºtia îi deþin în bancã sau în safe-ul propriu. Nimic mai eronat, iar aceastã prejudecatã þine de lipsa noastrã de culturã în materie de proprietate, o lacunã explicabilã prin prisma unei jumãtãþi de secol de încercãri de discretitare ºi de descurajare a dorinþei naturale de înavuþire. Apoi marja de eroare: când vorbeºti despre o avere între 100 ºi 200 de milioane de dolari, spaþiul dintre minim ºi maxim te copleºeºte ºi devine de dimensiunile unui continent neexplorat! Între cele douã repere pot exista o suitã de milionari în dolari, care ar umple un clasament adiacent! Apoi mai vine chestiunea psihologicã: cu siguranþã cã din acest "top 300" lipsesc pe puþin vreo sutã de bogãtaºi adevãraþi, care însã nu doresc din varii motive sã fie propulsaþi. Aceºtia sunt foarte mulþumiþi sã-ºi vadã de treabã fãrã sã intre în circuitul ºicanelor ºi hãrþuielilor la care sunt supuºi, de obicei, cei avuþi, atât de publicul aflat în nevoi, cât ºi de unele autoritãþi. Umplu, în schimb, coloanele clasamentului o seamã întreagã de pseudo sau foºti bogãtaºi, pentru care condiþia mondenã este aceea care îi poate ajuta sã-ºi mai miºte din afacerile muribunde, sau sã aibã acces în anumite zone ale deciziilor publice pe aceastã bazã. Din acest punct de vedere, investigatorii revistei au fost, cu siguranþã, supuºi unui proces de dublã manipulare, cãruia nu aveau cum sã-i facã faþã. ªi nici nu vor avea, atâta timp cât unicul criteriu valabil - taxele ºi impozitele plãtite la stat - nu funcþioneazã. Sau funcþioneazã defectuos. |